La momentul vorbirii, prețul unui certificat de CO2 ajunge la aproape 60 de euro, ceea ce face ca, pentru milioanele de certificate necesare Complexului Energetic Oltenia, să discutăm de aproape jumătate de miliard de euro. Nu prea există logică pentru achiziționarea unei asemenea sume în condițiile în care complexul este pe pierdere, iar speranța de „viață” a acestui colos energetic este una redusă oricum.
Am numit deseori, la emisiunile pe care le fac, plata acestor certificate de CO2 drept „taxă pe/de șmecherie”, încasată pe jupâneală, cum ar spune românii.
Înțeleg să achit niște bani pentru poluare – fie ei și foarte mulți – dacă prin asta nu aș mai polua la fel. Dar noi dăm anual mulți, extrem de mulți bani doar să existăm în continuare, ceea ce nu e firesc. Există un interes cert de închidere a CEO strict din acest punct de vedere. Știți cum văd eu treaba? Uite-așa: e ca și cum te-ai decis să vinzi ceva (citiți pătrunjel, vă rog) într-o zonă/piață controlată de mafie. Plătești taxa de protecție anuală (oricum în creștere periodic), dar tu nu-ți vinzi mai deloc produsele (pătrunjelul) căci este concurență-n piață. Rămâi și cu marfa ofilită, dar plătești în continuare taxa de protecție. Pentru ce?! Să-i faci pe unii și mai șmecheri decât sunt?!
Apropo, n-am aflat nici până azi unde se duc banii ăștia (pe CO2) când se duc… Concret, desigur.
Ionuț Catrina
