Am speranța că acest coșmar se va sfârși undeva anul de vine. Că toată această nebunie cu peste 10.000 de persoane infectate zilnic și câteva sute decedate va înceta. Că îmi voi putea relua viața normală, că voi putea călători din nou, că mă voi putea vedea cu persoane fără teama unei infectări. Că planeta asta va putea respira fără frica, groaza de a lua COVID-19. Că nu voi mai auzi de nu știu ce variante mutante ale avestui nenorocit de virus. Că nu voi mai vedea măști pe stradă, ci chipuri însuflețite și voioșie.
Așa cum era până la începutul lui 2020, așa cum este normal. Citesc zilnic opinii despre cum a apărut acest virus. Unele-mi par pertinente, altele… curate speculații despre teoria mondială a conspirației. Știu sigur că vom afla adevărul despre cum, cine și de ce (dacă e cazul). Sunt multe dileme, sunt multe chestiuni incerte. De asta și nebunia de opinii, care mai de care mai hazardante. Reptilieni, oculta globală, teroriști fără limite, dornici să elimine oamenii bolnavi, bătrâni etc. Le-am citit pe toate, nu pot decât să meditez la… condiția ființei în acești ani nebuni.
A apărut vaccinul. M-am vaccinat, căci istoria-mi spune că, în asemenea momente, e cea mai bună soluție. Sigur, e și mai bine să stai izolat de toată lumea până trece nebunia, dar… eu stau în cartierul Debarcader, extrem de populat. N-am rachete personale, nici măcar o amărâtă de insulă. Nu pot sta blocat în casă, mi se face foame de cel puțin două ori pe zi. Și mie, și celor dragi. Poate mor de la vaccin, dar mi-am asumat acest risc. Poate nu. Trăim (sic!), vedem.
Momentan, lumea e mai îndârjită privitor la rolul și eficiența vaccinului decât oricând în istoria recentă a tuturor conflictelor. Militare sau nu, desigur. Cauți o sămânță de scandal? Spune că te-ai vaccinat. Sau, în funcție de mediul în care te găsești, că nu și că vaccinul este criminal. Gata, ai o dispută în toată regula. Indiferent că te cerți cu Mitică (59 de ani, zugravul blocului), cu tanti Ioana (70 de ani, pensionară), cu Maria (30 de ani, vânzătoare la buticul din colț) sau cu d-l Popescu (45 de ani, 2-3 facultăți și minimum 1 masterat), ai discuția pornită. Deși, în 99,99% din cazuri, nu-i vreunul dintre cei enumerați specialist în virusologie, imunologie ori alte dintr-astea cu „-ogie” la final. Mai curând cu „orgie”, dar nu-i subiectul monologului de față.
Cândva, românul se pricepea la fotbal, politică și femei. S-a adăugat COVID-ul pe listă.
Să ne vedem fără virus în 2022, asta vă – și mi-o – doresc. Cu tot cu specialiștii de mai sus!
Ionuț Catrina
