De Alin Peptan
După o vară relativ temperată, iarna se anunță a fi una fierbinte, cel puțin pentru Pandurii, care are de traversat acum, probabil cel mai dificil moment al existenței sale în primul eșalon fotbalistic al României. Odată cu intrarea în insolvența anunțată deja de câteva luni bune, gruparea gorjeană va trebui nu doar să strângă rândurile, ci și să fie dispusă la a-și ajusta obiectivele, inclusiv de performanță. Ce presupune insolvența în cazul pandurilor, în special când jucătorii nu mai sunt cu gândul la fotbal, ci mai mult la banii pe care îi au de recuperat, când nimeni nu se îngrămădește să se implice în mod direct pentru rezolvarea problemei datoriilor? Unii ar zice că insolvența e sinonimă cu salvarea de la faliment, ceea ce, din punct de vedere administrativ e cât se poate de adevărat, însă așa cum am mai amintit și în alte dăți, cea mai dificilă parte vine atunci când vorbim ieșirea din insolvență. Dacă, bineînțeles, se va dori asta… Oricum, după cum putem lua aminte și din experiența altora, de statutul insolvenței au cel mai mult de suferit jucătorii. Aceștia din urmă doar visează să-și recupereze restanțele financiare, iar pe plan sportiv, randamentul lor este unul cu mult diminuat astfel că se ajunge implacabil la rezultate destul de modeste. Ca să nu mai pomenim de tentația la fel de mare de a părăsi o corabie eșuată de furtună pentru a-și încerca norocul în ape mai liniștite, către alte echipe. Și din acest punct de vedere, cei care sunt adepții stabilității ori a menținerii la un anumit nivel de performanță, vor aștepta pauza de iarnă cu bagajele făcute, propunând conducerii un compromis acceptabil de ambele părți: rezilierea contractului în schimbul renunțării la ”ceva” salarii restante. Ceea ce doare totuși, cel mai mult apropos de problema actualilor jucători de la Pandurii, este festivalul de minciuni la care au fost martori în ultima vreme. Ba li s-a promis prime la rezultatele pozitive, ba li s-a făgăduit achitarea a câte o chenzină, ba chiar li s-a spus că insolvența va rezolva multe necunoscute, dar până acum, totul nu s-a rezumat decât la… praf în ochi! În ochii unor fotbaliști deja orbiți de dejnădejde, de lunile de contract în care au fost păcaliți sau au fost tratați ca niște sclavi pe plantație. Paradoxul face ca nici măcar respectiva ”plantație” să nu prea existe ținând cont de veșnicele deplasări ”închiriate” la Severin! Ca și concluzie, să nu ne mirăm atunci când, în mijlocul iernii, Pandurii va rămâne fără jumătate dintre jucătorii reprezentativi sau chiar mai mult… Din păcate, atunci când moare până și încrederea fotbaliștilor în cei care îi conduc, nimic nu mai este de făcut. Decât, poate, schimbarea conducerii ori aducerea unor alți ”sclavi de plantație”. La preț de minciună sau la preț de… matineu!
PS: S-a tot vorbit de (re)implicarea lui Nea Mărin Sindicalul la Pandurii, acum, în vremuri de criză. Din nefericire, oricât am încerca să găsim un salvator, acela nu va veni de la un ”fost”. Și exemplele eșecurilor sunt cu nemiluita, mai ales când vine vorba de o persoană care nu își va urmări decât propria agendă personală. Până nici din punct de vedere legal nu ar fi posibil, cunoscându-se deja conflictul de interese dintre personajul respectiv și clubul Pandurii: procese pe rol și ”meciuri” directe cu o parte din reprezentanții acționariatului. Dar, cum în România și îndeosebi pe meleaguri gorjene, am învățat că totul este posibil, ne putea aștepta la orice… Iar acel ”orice” va fi dictat de factorul politic. Asta dacă nu cumva tehnocrații din „guvernul” insolvenței de la Pandurii își vor depăși cu mult așteptările.
