de Alin Peptan
Fără îndoială că 2016 va constitui un punct de cotitură pentru tot sportul de echipă gorjean, după ce, finalul anului trecut a regăsit în genunchi formațiile de baschet și handbal de la Energia, dar și parțial, Pandurii de la fotbal, totul ca urmare a întreruperii oricărei finanțări din partea CEO către respectivele echipe. Spre deosebire însă, de clubul Energia, Pandurii a reușit să mențină ștacheta performanței, beneficiind și de șansa unei mai mari mediatizări, dar și, să recunoaștem, a posibilității de a ”produce” ceva bani, mai pe românește, autofinanțare. E adevărat, o autofinanțare de moment, fie cu ajutorul drepturilor de televiziune, fie prin vânzările de jucători. Doar cu aceste două ”ajutoare”, trupa lui Edi Iordănescu a reușit să termine sezonul de pe o poziție onorantă, ceea ce nu s-a întâmplat din nefericire cu baschetul și handbal, echipe condamnate să se chinuie pentru supraviețuire. Și mai tragic, aici, baschetul a cunoscut chiar abisul, ajungând dintr-o formație de top în cupele europene, într-o echipă retrogradată din Liga Națională. Rămasă fără jucători, câștigătoarea bronzului din EuroChallenge a primit o undă de speranță doar după terminarea sezonului, venită și ea tocmai de pe tărâmuri elene, dar și aceea dependentă de o menținere la ”masa verde” în primul eșalon baschetbalistic al României. Cât privește handalul, exodul jucătorilor abia acum a început, singura parte bună (dacă mai există), fiind salvarea de la retrogradare. Nu și de la…anonimat! Deoarece clubul Energia este în colaps total, iar o altă finanțare, excluzând CEO, pare o misiune aproape imposibilă pentru stagiunea viitoare. Revenind la fotbal sau fenomenul ”sportului rege”, cum le place la mulți să spună, pandurii nu stau nici ei deloc pe roze atunci când vine vorba de sezonul 2016-2017. Neplătită de luni bune, echipa gorjeană este acum în pericolul iminent de a-și pierde gratis aproape toți jucătorii și automat de a anula orice șansă de a mai scoate ceva bani din eventualele vânzări de fotbaliști. Amenințată cu memoriile pe de o parte, și pusă la zid de multe finaluri de contract pe de altă parte, conducerea pandurilor va avea în această vară cea mai grea misiune din istoria prezențelor în Liga I, culmea, chiar după un sezon în care au terminat pe podium și și-au asigurat biletele pentru Europa League! Până să vină alți bani din drepturile TV, Narcis Răducan va trebui deci, să găsească urgent o soluție de finanțare independentă de CEO și nu dependentă. Pentru că, finanțator principal din anii trecuți nu mai pare deloc dispus să cotizeze la niciun sport, aspect reliefat și de ultima ședință AGA a clubului Pandurii, desfășurată duminica trecută și în care s-au regăsit mai degrabă gânduri și nu fapte. Rămâne așadar de văzut în ce măsură CJ Gorj, primăria Târgu Jiu sau Artego, adică ceilalți membrii asociați ai grupării de fotbal oltene, vor putea să compenseze financiar măcar pentru debutul noii stagiuni a Ligii I, referindu-ne aici la plata salariilor restante către echipă, la perfectarea unor noi contracte (inclusiv pentru Edi Iordănescu și sfaff-ul său), la trasarea noilor obiective de performanță. O soluție, la fel cum s-a întâmplat și cu baschetul de la Energia, ar fi aceea a unei surse de finanțare din exterior, dar deocamdată, responsabilii CEO nu par a renunța la poziția lor din AGA, o atitudine de neînțeles ținând cont de situația extremă în care se află acum Pandurii. Păi ceea ce ar fi de înțeles pentru gorjeni este evident salvarea Complexului Energetic Oltenia, care traversează o perioadă critică, însă trebuie să aprindem lumânarea și pentru cel mai important fenomen sportiv al momentului? Sau vom aștepta să nu facem nimic, să avem un stadion nou și cât se poate de european și să privim doar la televizor, la alții… Cam așa s-ar traduce totul. Ori în viața fiecărei echipe mai vine momentul în care, dacă nu mai poți, e musai să faci loc la alții, la fel cum ar trebui ca CEO să se retragă pentru ca cineva să poată ajuta într-un mod cât mai direct la reconstrucția pandurilor. Și implicit la a trăi în continuare visul performanței la Târgu Jiu. Evitând să dau verdicte, în colțul sufletului mi-a mai rămas parcă, o umbră de speranță că cineva va renunța în ceasul al XII-lea la anumite orgolii personale, la anumite polițe de plătit pentru ca măcar sportul să trăiască mai departe.
PS: Până în 2015, Gorjul a avut 3 echipe de top în România. Din 2016 câte vor mai rămâne? Sau câte mai pot rămâne? O-m trăi și o-m vedea…
