Dacă nu va apărea o schimbare majoră anul acesta, Complexul Energetic Oltenia va intra într-o spirală a pierderilor din care cu greu va putea fi scos. Compania a ajuns să plătească sume uriașe an de an din cauza certificatelor de CO2. La intrarea în Uniunea Europeană, țara noastră a primit un set de măsuri pe care trebuia să le ia pentru a se adapta la noile cerințe de mediu. Acestea au fost din ce în ce mai dure și restrictive. Acum se vorbește despre Planul Ecologic European. Potrivit acestuia, până în 2050, Uniunea Europeană va trebui să raporteze pentru toate statele zero emisii de noxe, inclusiv CO2 de la industria clasică, agricultură, sistemele de încălzire sau industria auto. Este o misiune aproape imposbilă pe care și-au asumat-o statele care fac parte din această organizație.
Nu mai este mult până în 2050. Mai sunt 30 de ani și până atunci va fi nevoie de o adevărată revoluție în foarte multe domenii de activitate: energetică, industria auto, agricultură și altele. Dar primele două sunt cele mai importante. Practic, peste 3 decenii ar trebui să asistăm la sfârșitul combustibililor fosili în statele Uniunii Europene, inclusiv în țara noastră. Și nu este vorba numai de cărbune, ci și de petrol sau gaze naturale.
Este greu de găsit soluții pentru un asemenea plan verde, însă e un obiectiv asumat la nivelul Comisiei Europene și al Parlamentului European. Cu toate acestea, vedem acum state mari care investesc în industria cărbunelui. Este cazul Germaniei și al Poloniei. Polonia cu siguranță că va solicita o păsuire dincolo de anul 2050, mai ales că 80% din energia produsă acolo este pe bază de cărbune. Practic, va fi greu de crezut că în 3 decenii vor putea trece integral la o altă energie, în afara celei poluatoare.
Soluțiile de energii alternative nu prea există: cele regenerabile sunt limitate și scumpe. Energia solară nu este disponibilă decât când e soare. Energia eoliană este disponibilă atunci când este vânt. Energia produsă de hidrocentrale depinde foarte mult de nivelul apelor din lacuri și este dependentă de secetă. Nici cărbunele, nici petrolul și nici gazele nu vor putea fi folosite după 2050. În plus, toată industria auto se va baza pe mijloace de transport electrice. Dar cine va produce electricitatea și din ce surse? Agricultura va trebui să fie ecologică și să nu mai polueze.
Este un plan îndrăzneț al UE, dar care nu are perspective. Nu se pot închide industrii întregi fără să pui ceva în loc. Nu se poate face trecerea la Planul Ecologic European fără inovare și fără cercetare. Și ar trebui să avem de acum disponibile energiile alternative și nepoluante pentru a putea construi un alt fel de economie. În același timp, este nevoie de tot mai multă energie pentru a produce hrană pentru o populație în creștere. Planuri sunt, dar soluții sunt puține. România și industria cărbunelui par victime sigure pentru planul pregătit de șefii Uniunii Europene.
Ce își poate propune țara noastră este să lungească pe cât posibil viața centralelor pe cărbune sau pe bază de gaze naturale. În mod cert, nimeni din România nu are soluții dincolo de 2050: cert este că ar trebui să eficientizăm și să construim grupuri pe gaze la CEO în următorii 5 – 10 ani. Poate va fi nevoie de un proiect pilot de captare a CO2 în depozite subterane și salvarea termocentralei de la Rovinari. Cercetarea și inovarea vor fi cheia sistemului energetic național. Dar în România cercetarea și inovarea sunt la coada alocărilor bugetare. CEO poate să se transforme și să nu dispară, dar pentru asta trebuie să fie condus de către cei mai buni specialiști și politicienii să își ia în sfârșit labele de pe colosul energetic și să nu îl mai mulgă. E vremea specialiștilor la CEO.
Andrei Merfu
