Circulă vorba aia de duh, conform căreia ai clasa politică pe care o meriți când te uiți în oglindă seara. Practic, conducătorii unei națiuni sunt copia fidelă a locuitorilor acelui stat. Nu poți spera să ai reprezentanți ai unui sistem relativ ok (britanic, american, elvețian etc.) când mentalitatea de meltean balcanic este atotcuprinzătoare, când te miri – și tu – de ce iese câștigător unul pe care-l votezi din inerție, dar despre care știi că e corupt, pătat, plagiator etc. Pe principiul „A furat, dar a și făcut” s-au pierdut ani din viața unei Românii care merita mult, mult mai mult. Două partide politice mari și tari, considerate cumva tradiționale, nu reprezintă un mare bine pentru spațiul civic. Asta deoarece aceste două formațiuni vor veni, știind că oricum sunt șmechere, cu ce vrea mușchiul lor în fața cetățeanului la alegeri… Iar cetățeanului îi rămâne alternativa de a nu se prezenta la vot. Ceea ce e riscant, periculos de-a dreptul și chiar imoral. Au murit oameni pentru un drept democratic pe care tu îl arunci în wc și după care tragi apa, ă? O fi bine, o fi rău? Cert e că reforma politică se va face doar cu acceptul clasei politice, care se dovedește destul de refractară, destul de nedornică la schimbare. Vor mai trece ani până vom intra pe un făgaș de normalitate, vă asigur.
Ionuț Catrina
