În societățile arhaice, lectura reprezenta o condiție obligatorie a evoluției omului. Nu citeai, căci aveai și dreptul acesta? Nu urcai spiritual, nu-ți îmbogățeai cultura și bagajul de teorie în domeniul tău profesional. Căci lucrai, nu frecai menta, nici nu tăiai frunza la câini. Poveștile creează scenarii mentale, iar scenariile dezvoltă imaginația și o grămadă de procese psiho-cognitive. Nu mai discutăm despre faptul că limbajul ți se perfecționa, căci un vocabular bogat, foarte bogat nu te poate decât ajuta. Anticii erau conștienți de beneficiile cititului, iar cei inițiați se ocupau de dezvoltarea neinițiaților. Era în datul firii să contribui la evoluția celui de lângă tine.
E și-o glumă despre perioada asta antică. „ – Ce-a fost înainte de Google? – Biblioteca”. Doar că e tristă, căci nimic nu mi se pare mai trist decât să nu mai citești. Tu, generație. Căci fiecare individ este responsabil de acest dezastru, în care consumăm vorace orice tip de conținut ieftin, facil, mai puțin actul lecturii…
Pentru cei care citesc puțin sau deloc, explic ironia cu „arhaismul” de până aici. Ceilalți, care încă n-au uitat să citească, doar se pierd treptat, nu mai explic nimic. Poate își revin.
Acuzăm generația tânără că e lovită de analfabetism funcțional. Dar luptăm împotriva acestui flagel? Deloc. Nu mai citim noi, darămite să-i învățăm pe copii să iubească lectura. Iar asta e deja tragic.
Ionuț Catrina
