De Alin Peptan
Dincolo de ultimul rezultat al pandurilor consumat în ”Gruia” și o echipă ce tinde să devină nașul proverbial al CFR-ului, nu putem să nu remarcăm efortul elevilor lui Petre Grigoraș de a arăta că performanța nu a plecat încă de la Târgu Jiu. Și aici nu poate fi vorba decât despre blazon, unul puternic încercat în 2016, cu abandonuri, insolvențe, greve, exiluri și divorțuri, dar care pe final de an își arată forma cea mai nobilă: profesionism respectiv dorință de a merge mai departe indiferent de dificultăți. Deși mulți dintre actualii ”panduri” nu mai au de jucat decât până în iarnă, fotbalul rămâne principala lor preocupare, iar noțiunea de echipă înseamnă din nou ceva primordial. Rar am apucat să văd un Sânmărtean încărcat de ani, dar deopotrivă de ambiție și dăruire, un Antal atât de dipus să joace pe orice post și totuși rămânând cu zâmbetul pe buze, un Pleașcă performând ca în zilele lui bune când era convocat la națională, un Ungurușan sub stindardul ”Pe aici nu se trece!”, o ”grădiniță” crescută peste noapte pentru a muri pe teren, dar și un Grigoraș mulțumit că ”totul a fost perfect pentru noi”… După luni de chin și jale, după însăși amenințarea existențială a unei echipe! Bine, unii dintre noi ar spune că cel puțin când vorbim de jucătorii mai cunoscuți, aceștia sunt crescuți să arate că sunt fotbaliști până la capăt plus că timp de o lună vor trage tare pentru a-și găsi angajamentele potrivite în 2017, însă nu trebuie să uităm că totul derivă din numitorul comun numit respect pentru competiție. Iar respectând și Pandurii, se respectă pe ei! În altă ordine de idei totuși, un factor din afara echipei a tras atenția, cel puțin dacă ne luăm după ”nășeala” CFR-ului: Marin Condescu. Nu, nu sunt deloc un fan declarat al versatului sindicalist, dar nici un constestatar al acestuia, însă (re)implicarea recentă a lui Condescu la Pandurii a început să-și arate puțin roadele. În sensul bun. Cum, necum, conducătorul din umbră al clubului de fotbal gorjean a reușit să regestioneze situația de la echipa antrenată de Petre Grigoraș și să inspire din nou încredere printre jucători. Mai cu prime de joc, mai cu ”vrăjeală” de conducător (dar și negociind de pe poziții de forță, când a fost nevoie), Nea Mărin a avut puterea să producă un compromis avantajos pentru Pandurii. Și într-un moment în care, jumătate din vestiar, încă mai era influențat de umbra lui Narcis Răducan! Ei bine, dându-și seama că trebuie să se implice personal, peste ”creanga” sa dreaptă –administratorul special Golea, care părea depășit de situație, Condescu a strâns rândurile în vestiar. Mai întâi prin simpla sa prezență la antrenamente, apoi la meciurile din Liga I și la final prin puterea de convingere într-un ”interes comun”. Nu, nu știu ce le-a promis jucătorilor și lui Grigoraș, că oricum nu e problema mea, dar cel puțin până în iarnă s-a asigurat că Pandurii va funcționa din nou ca o echipă ce aduce puncte. Punctele unei liniști pentru la anul… Măcar pe plan sportiv. E adevărat, bonusul a venit acum sub forma blazonului din partea jucătorilor, unul ce părea uitat și chiar îngropat.
PS: Am spus mai demult că (re)venirea lui Marin Condescu nu va salva de la sine situația clubului Pandurii Târgu Jiu. De faliment sau prelungirea insolvenței. Problemele financiare ale grupării de fotbal gorjene rămâne aceleași și pe 2017, în lipsa implicării unei terțe părți din afară pentru o urgentă infuzie de capital. Deci, îmi păstrez părerea. Atâta timp cât va funcționa același circuit închis la nivel de acționariat sau CEO nu va reveni la sentimente mai bune, viitorul sună la fel de tulbure, ca să nu zic limitat. Până atunci, singura consolare este reprezentată de o echipă ce pare încă, capabilă, de a produce performanță… Plus speranța că vom vedea, poate, pe noul ”Municipal”, evoluând niște ”panduri” de Liga I.
