2022 vine cu pași repezi. Suntem la jumătatea lui decembrie, ultima lună. Ca și 2020, și 2021 a fost un an atipic. Dacă ne raportăm, evident, la ceea ce a fost până prin 2019…
Cam acum doi ani, zice-se c-ar fi apărut primele cazuri de SARS-CoV-2. China, Wuhan. O fi fost piața de animale de acolo, o fi fost făcătură de laborator – scăpată sau nu intenționat… Nici nu mai contează prea mult. Am senzația că se vor lămuri apele în anii de urmează… Momentan, lucrăm cu date certe: din cauza acestui virus nenorocit, au murit oameni. Mulți oameni. Este aproape imposibil să nu cunoaștem o ființă care să fi fost afectată de infecția asta… Că a trecut sau nu de acest impas, asta totul a depins de niște variabile.
Am speranța că acest coșmar se va termina anul de vine. Am mai scris asta, o tot repet. Nicio pandemie – dintre cele contabilizate official în ultimele 5-6 secole – nu a durat mai mult de doi ani și jumătate. Pe asta mă bazez când sper să fie ultimul an cu această nebunie de virus. Nu-l mai suport.
Lumea, așa cum o știam, nu va mai exista. Deloc! S-au schimbat mentalități, s-au dinamitat societăți și stereotipii. S-au dus în cap idei de afaceri, până mai ieri extrem de profitabile. Ni s-a demonstrat, dacă mai era cazul, volatilitatea a tot ceea ce părea veșnic. Inclusiv ființa este perisabilă. Iar noi uităm asta. Zilnic. Suntem buric de buric, dar de fapt… praful de pe tobă.
Pe plan personal, pot afirma că-s mulțumit. Am o familie frumoasă, sper si sănătoasă. Am trecut prin boală, m-am și vaccinat. Chiar cu doza a treia.
Vă doresc să fiți sănătoși și să conștientizați asta. Altfel… e degeaba!
Ionuș Catrina
