de Alin Peptan
Orice chibițar care a ajuns în această vară în zona Complexului Sportiv Municipal din Târgu Jiu s-a izbit de o imagine ce reflectă perfect situția de moment a sportului gorjean. Mda, unii ar zice că e vorba de reconstrucție, însă atunci când privim ruinele Sălii Sporturilor realizăm că exact așa arată acum handbalul și baschetul gorjean! Respectiv două FOSTE echipe ce purtau onoarea Gorjului prin toată România și chiar prin Europa și care în 2016 au fost demolate… Și paradoxul e că se încearcă construirea unei săli noi, însă pentru cine? Sau mai exact, pentru ce? Singura palidă consolare este că, dincolo, la fotbal, capătă deja contur un stadion ”Municipal” ce se dorește cu adevărat european. Acolo, încă mai există o echipă pentru a face loc spectacolului și nu circului (cum susținea un exilat din aceeași echipă), iar în ciuda eforturilor disperate de supraviețuire, speranțele de a vedea ceva ”panduri” la lucru pe noua arenă sunt cât se poate de palpabile. Revenind la problema de fond, din păcate, pașii necesari către performanță, cel puțin la Târgu Jiu, sunt destul de anevoioși, dar mai ales imprevizibili… Mai deunăzi, făceam haz de necaz de situația celor din Severin, care aveau la dispoziție atât stadion competitiv cât și o sală modernă, dar dispăruse orice echipă care să joace pe ele, iar acum am ajuns să fim și noi într-o situație similară! Cel puțin când vine vorba de sporturile de pe parchet. În altă ordine de idei, norocul și ghinionul pentru sportul gorjean s-a numit în ultimii ani CEO alias Complexul Energetic Oltenia, care a preluat, lansat și apoi catapultat destinele a nu mai puțin de 3 echipe. Însă, dacă e să despicăm firul în patru, au dispărut handbalul laolaltă cu baschetul și pentru că factorii de decizie locali au fost sufocați de datoriile acumulate de-a lungul anilor, de proasta manageriere a clubului Energia sau de alte probleme ce au legătură directă cu 2016, un an electoral. Așadar, e foarte greu să construiești, dar la fel de ușor e să dărâmi! Și într-un timp foarte scurt așa cum s-a întâmplat cu Energia, așa cum se poate întâmplă și cu Pandurii dacă nu se va găsi o soluție rezonabilă. Dacă fanii sporturilor de pe parchet încă mai plâng și nu le vine să creadă că le-a fost furat un vis frumos, cei ai ”sportului rege” sunt și ei destul de transpirați… În ciuda fenomenului social reprezentata de fotbal, în ciuda câtorva guri de oxigen venite din drepturile TV, Grigoraș and Co. au nevoie de ceva mai mult. Nu doar de un stadion nou, ci și de vreo… 2 milioane de euro anual. De unde se vor găsi acei bani, rămâne încă de văzut, dar mai ales de aflat, pentru că la fel ca la clubul Energia, datoriile ajung din urmă, iar ziua scadenței este foarte aproape. Și avem aici exemple cu nemiluita prin fosta ligă a lui Mitică: Oțelul, Brașovul, Vasluiul, Rapidul… Toate sunt deja istorie pentru că au crezut că, se poate merge la infinit cu datoriile, se poate să păcălești în continuare, se poate să crezi că vei exista doar prin politica pașilor… (în)depărtați!
