E trist de tot…

… când mor ființe pe care le știi de când erai mic, a căror activitate profesională ți-a marcat copilăria, adolescența etc. Duminică, 5 septembrie, a fost una dintre acele zile negre în care o altă parte din universul tău, așa cum îl știai, s-a distrus. Ivan Patzaichin, simbolul canotajului românesc, s-a stins. Tot ieri, la fel de neașteptat, ne-a părăsit Ion Caramitru, actorul-simbol al unei generații…

Am copilărit cu acești oameni care-au influențat, prin rezultatele muncii lor, de când am deschis ochii… Nu pot descrie senzația pe care o am când titani văzuți la televizorul alb-negru de pe vremuri se sting și pleacă spre o altă dimensiune. Nu pot…


Vi-l amintiți pe Caramitru recitând ceva, orice, din Eminescu? Sublim!!! Nu comportă vreo comparație cu oricine altcineva. Vi-l amintiți pe Socrate, profesorul de Filosofie din seria „Liceenii”??? Cu sfaturile lui părintești, cu atitudinea lui blajină, mereu în sprijinul tinerilor zvăpăiați… Of!
Duminică seară am realizat că, murindu-mi reperele copilăriei și adolescenței, îmbătrânesc și eu. O fi bine? O fi rău?

Ionuț Catrina

creme

creme

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *