… iar noi, niște fraieri. Da, mari de tot. Pierdem zilnic timpul cu tot soiul de rahaturi și lucruri care (doar) ni se par importante, iar ceea ce e cu adevărata primordial pierdem. Tot zilnic… Avem timp pentru toate, dar absolut toate chestiile, dar nu avem timp de noi. Când spun „noi”, mă refer inclusiv la cei dragi.
Nu știu de voi, dar eu pățesc des asta: aloc enorm timp pentru activităţile cotidiene (serviciu etc.), dar uit de ființele dragi… Care cresc sau îmbătrânesc, după caz. Iar timp nu voi avea să revin asupra acestor pierderi. Nici eu, nici ei.
E greu să mă sustrag treburilor zilnice, mari consumatoare de timp și energie. Îmi propun constant asta, dar nu mereu reușesc. Voi cum vă gestionați ziua? Reușiți să dați familiei și celor dragi suficient timp? Nu vă încearcă regretul că pierdeți timp fără a sta lângă ei? Nimic, dar nimic nu trebuie să fie mai important decât cei dragi. Eu, repet, o știu teoretic. Cu partea practică stau prost…
Când vom ajunge la amurg, clar va fi tardiv. Chiar și regretele.
P.S.: Am mai scris pe tema asta. Voi mai scrie. Poate conștientizăm și facem totuși ceva până nu e chiar apus…
Ionuț Catrina
