Abisul dintre noi şi marea performanţă este evident, iar ratarea calificării la un nou mondial fotbalistic vine natural. Mirel Rădoi nu poate avea scuză că nu a ajuns totuşi la barajul pentru Qatar. Un antrenor fără experienţă la vreun nivel, recomandat doar de rezultatele unei generaţii crescute, în mare parte, de Gheorghe Hagi. Punctul său de referinţă ca selecţioner rămâne o victorie cu Austria în Liga Naţiunilor. Rădoi trebuia doar să bată o echipă reformată a Islandei, care nu reprezintă absolut nimic în contextul actual, o echipă fără obiectiv. Totuşi nu a reuşit, iar o simplă bară a lui Ianis nu înseamnă că am avut ghinion. Dar Mirel, ca orice român, are tupeu. A declarat, cochetând cu indolenţa, că pleacă înainte de două jocuri decisive, indiferent de rezultatul lor. Profesionist! Ne-a părăsit, dar nu oricum, ci sfătos, recomandându-i viitorului selecţioner să menţină sistemul ofensiv “brevetat” de el, cu ajutorul căruia am încasat trei goluri de la fraţii armeni. Evident, catastrofa cu nordicii a fost înlesnită şi de tribunele goale din Ghencea. Doar decizia autorităţilor de a nu lăsa oamenii vaccinaţi în stadion, cu mască, distanţaţi, în aer liber, fără a umple arena, e logică…
Suporterii au şi ei partea lor de vină, doar susţin echipe unde patronul face schimbările. Ce e mai trist, e că fotbalul nostru e atât de jos, încât formaţiile astea câştigă, uneori, şi trofee. Fotbaliştii care o fac ar trebui să fie un model pentru cei tineri, dar titularizarea lui Alibec în atacul naţionalei e contraexemplul perfect. Poţi să fii gras , dar să-ţi placă şi “varza”, chiar dacă nu tot timplul împachetată. Fotbaliştii de azi vor multe poze, indiferent dacă pierd sau câştigă. A spus-o şi Gatusso, uimit de suficienţa jucătorului modern. Problema este că se întâmplă de la nivel juvenil. Pe de altă parte, brazilienii Europei sunt antrenaţi pe hârtoape, oricum un teren “fin” nu i-ar putea căli pentru a da piept cu inventivitatea federalilor, concretizată în sisteme matematice complexe şi materializate, “birocratic”, cu play-off şi play-out. Normal, după ce mingea sare din fiecare groapă trebuie să calculăm prin ce modalităţi mai putem salva ceva. Şi e bine dacă avem gropi, pentru că în municipii toate grupele de copii se înghesuie pe “sintetic”.
Presa din România susţine mediocritatea într-un stil emfatic, în speranţa ca puţinul pe care îl avem să nu fie ratat. Fabrică supervalori şi prinţi după trei pase reuşite, dar tragedia nu e asta. Cineva i-a permis lui Cristi Borcea să propună următorul antrenor al naţionalei. În direct, a fost zburdalnic ca o butelie cu scăpări.
În caz că vă întrebaţi cine alege, totuşi, viitorul selecţioner, staţi liniştiţi, suntem pe mâini bune. Este vorba despre Mihai Stoichiţă, cel asemuit de fanii Stelei cu Pep Guardiola pentru jocul spectaculos pe care-l practicau ai lui înainte ca George Becali să facă Armata. Referindu-se la ataşamentul de care se bucură fostul selecţioner Mirel Rădoi printre jucătorii naţionalei, cel dintâi a exclamat: “Nu am mai văzut aşa!” Ştii ce nu am mai văzut eu, nea Mihai? Un mondial. De prin `98….
Cătălin Pasăre
