Am obiceiul de a face glume. Fie în realitate, fie pe Facebook. Eh, și cum fac asta zilnic, urcam mai zilele trecute o treabă pe rețeaua de socializare, în care spuneam așa: „Cu o taxă de 2% pe prostie, ștergem datoria publică a țării în cel mult 3 săptămâni”. Sintetizând, mai în glumă sau nu, propuneam o taxă pe prostie, bazandu-mă pe… ignoranța postdecembristă a românilor.
Duminică, șoc, dar fără groază! Concret, Marcel Ciolacu, liderul celui mai mare partid politic al momentului – PSD, spune că „(…) la un moment dat va trebui să renunțăm la excepțiile din Codul Fiscal și să avem un sistem unic de impozitare, așa cum este în toată Europa. Luxul este lux, iar după cum știți și dumneavoastră, luxul și prostia de obicei se plătesc”. De acord, mare șef, cu partea finală enunțată de matale, dar problema e că, în continuare, prostia nu este impozitată în România. Cele spuse de d-l Ciolacu fac referire la treaba că dacă ești prost, plătești prin prisma acțiunilor tale. Consecințele îți vor arăta că ești prost, iar tu vei suporta asta.
Eu aș merge mai departe și aș propune o impozitare pe bune. Nu știu, 2, poate 3% din salarizarea oricui dovedit – cu test – că e prost. Bine, bine, prost în sensul actual al termenului, că însemna ceva total diferit odinioară. În câteva lunițe, facem niște bani, acoperim datoria publică a României lejer. Plus deficitul. Și vorba unui amic de pe rețeaua de socializare, devenim țară creditoare. Pentru alții, care vor avea proști netaxați.
Propuneri fiscale am. Voi mai avea. Desigur, le urc pe Facebook. Like&share, please!
Ionuț Catrina
