O statistică a bisericilor de lemn din România înscrise în lista monumentelor istorice, arată că în județul nostru se găsesc cele mai multe astfel de obiective de patrimoniu cultural naţional.
În şiragul de mânăstiri cu care Gorjul se poate mândri se numară si Mănăstirea “Sfânta Treime” din satul Strâmba-Jiu, orașul Turceni.
Construcția de cult este o mănăstire ortodoxă reprezentând unul dintre edificiile cele mai vechi si semnificative din oras.
Denumirea satului „Strâmba” –Jiu există are două ipoteze:
Prima ar proveni de la pârâul Strâmbul, afluent al Jiului, pârâu ce a primit denumirea de la un străvechi proprietar al său – Strâmbu – care a construit aici mori și pive;
Iar cea de-a doua se presupune ca ar proveni de la pârâul Strâmbul, afluent al Jiului, pârâu ce șerpuiește pe întinderea satului, în toate direcțiile înante de a se vărsa în Jiu.
Istoricul mănăstirii din Strâmba Jiu.
Tradiţia spune că cel dintâi loc ales pentru temeluirea mănăstirii a fost în apropierea localităţii Urdari.
Bătrânii spun că, osteniţi de atâta lucru în zadar, meşterii s-au rugat la Preasfânta Născătoare spre a dobândi ajutor şi spor în lucrarea pe care o înfăptuiau pe aceste meleaguri.
Într-una dintre nopţi, Dumnezeu l-a înştiinţat în vis pe unul dintre ei, cu numele Stoichiţă, „să meargă prin pădure pe pârâul Strâmba în sus şi unde va găsi o lupoaică cu pui, acolo să aşeze biserica. Lupoaica a fost găsită la o tufă de corn pe care se spune că s-a aşezat Sfânta Masă. Locul din comuna Urdari este o vale asemănătoare cu cea de pe pârâul Strâmba căreia i-a rămas numele până azi «Valea Mănăstirii»“
Datele existente nu menţionează însă prima formă în care s-a construit lăcaşul de închinare, dacă a fost din lemn sau zid. Cert este însă că, pe vremea domnitorului Mihai Viteazul, unul dintre urmaşii vechilor ctitori, urmaşul ctitorului, logofătul Stoichiţă Roşianu, a rezidit din temelie mănăstirea.
Demersul său a fost onorat şi de cheltuiala lui Pătraşcu Vodă, nimeni altul decât tatăl domnitorului muntean.
La anul 1724, în ziua de 8 noiembrie, chiliile şi acoperişul bisericii au fost măcinate complet de un incendiu.
Restaurarea s-a făcut cu multă trudă, de monahii vieţuitori de aici, în frunte cu egumenul Mitrofan.
Anamaria Giurea
