Mai este foarte puțin din acest an și se va bifa din nou în acte că s-a încheiat cu pierderi. Mineritul a prins încă un an, deși este pe final în multe țări din vestul Europei, ca urmare a politicilor de reducere a noxelor. Cărbunele a ajutat țările occidentale să se industrializeze și s-au construit economii care au ajuns în momentul de față la un anumit nivel. Evoluția economiei occidentale s-a consolidat în ultimii ani și diferă foarte mult de economiile din estul Europei. Aici încă mai este nevoie de cărbune pentru a susține energetic economiile. Țările din Est sunt mult prea sărace pentru a-și permite energia verde. În plus, statele au mizat pe petrol și gaze în ultimii ani și au pus la sertar în urmă cu 40 de ani proiectele inovative în domeniul energetic. Acum se ard etapele parcă și se întâmplă într-un an ce ar fi trebuit să se întâmple în cinci ani.
Statele bogate ar fi trebuit ca din 1990–2000 să înceapă politicile de reducere a consumului de petrol și industria auto să facă trecerea către motoare electrice. Pare o glumă să renunți peste noapte la cărbune și să păstrezi în continuare petrolul, iar industria auto să nu se reformeze. Este o picătură într-un pahar cu apă renunțarea la cărbune. Este nevoie de fonduri imense în cercetare pentru apariția de tehnologii noi și apoi să se treacă la eliminarea sau la reducerea industriei poluatoare.
În fapt, marii poluatori din România s-au cam închis, dar rămâne de discutat în legătură cu modul în care vom produce energie electrică în anii următori.
Complexul Energetic Oltenia este unul din marii poluatori ai țării. În ultimii 20 de ani au fost realizate o serie de investiții la companie pentru reducerea noxelor. Termocentralele nu mai poluează la fel ca în 1990 și, după 2010, investițiile au tot continuat. Nici nu se mai funcționează cu același număr de grupuri energetice. În plus, au fost închise toate minele de subteran. Termocentralele pe cărbune și sectorul minier au tot făcut pași, s-au tot restrâns. Ce s-a întâmplat însă cu industria auto? Nimic.
Complexul Energetic Oltenia va trebui să se restructureze pentru a putea să supraviețuiască pe piața de energie, chiar dacă va rămâne cu numai 5 blocuri energetice pe bază de cărbune. Va avea grupuri pe gaze naturale și parcuri fotovoltaice. Va fi un pas intermediar către alte tehnologii. Poate către grupuri pe hidrogen sau alte tipuri de combustibil.
Important este să existe o înțelegere în plan politic și o conlucrare pentru ca Gorjul să continue tradiția energetică și să facă trecerea de la energia pe combustibili fosili la energia verde. Sunt condiții să se întâmple acest lucru, dacă va exista o colaborare politică pentru transformarea Complexului Energetic Oltenia și a județului. Este nevoie ca și Complexul Energetic Oltenia să aibă puterea să se orienteze către cercetare și către tehnologii noi. Este obligatorie depolitizarea Complexului Energetic Oltenia și în următorii ani și promovați specialiști.
Este important să fie pus în practică Planul de restructurare și decarbonare, dar totul să nu se oprească aici. Este nevoie de continuitate la Complexul Energetic Oltenia pentru că de CEO depinde și viitorul județului Gorj. Sunt specialiști care pot face pasul către viitor și care pot ajuta compania să traverseze această etapă intermediară, dar să meargă și mai departe cu transformarea companiei și a județului, pentru că anii trec foarte repede, iar Gorjul riscă să nu aibă niciun fel de viitor. Din Gorj va continua să se plece, dacă nu se va avea grijă de Complexul Energetic Oltenia și de cum va arăta peste 10–20 de ani. Altfel, ce se începe acum la CEO și nu se va concretiza nu va fi decât un drum scurt către cimitir: pierderi an de an până când se va prăbuși șandramaua cu totul.
Andrei Merfu
