M-am întrebat mereu dacă prostia reprezintă doar lipsa unei instruiri sau este o disfuncție a sistemului care operează individul.
Știința spune că ambele variante sunt corecte. Învățătura populară vine să coafeze într-un mod liric acest handicap major pe care îl are omul care, deși aparent, este perfect sănătos.
Această învățătură ne spune că omul nu e prost destul, până nu e și fudul. Iată că prostia, o povară greu de dus, capătă o formă acceptabilă, câtă vreme i se atribuie fudulia.
Nu sunt capabil să identific o definiție care să descrie prostia în toată splendoarea goliciunii ei. Totodată, mărturisesc că mă simt din ce în ce mai mult agresat de această pandemie, care este mult mai periculoasă decât coronavirusul.
Contagiunea prostiei este extrem de periculoasă pentru că are o versatilitate mare. Prostului, așa cum spunea un mare gânditor, îi place să se apropie de geniu, să îl bată pe umăr și să îi spună: „Ce faci, frate?”
Dar cum ar putea fi la noi altfel decât este, câtă vreme s-a cultivat într-un mod intensiv, câtă vreme a fost oferită cu larghețe minților crude?
O astfel de societate, cum este cea în care trăim astăzi, nu e capabilă să își protejeze cetățenii de un asemenea fenomen, pentru că ceea ce ar trebui să reprezinte sistemul de imunitate a fost încă de mult timp virusat.
Costinel Crețu
