Complexul Energetic Oltenia are nevoie de sute de milioane de euro pentru a rezista pe piața de energie electrică. Este vorba numai de banii pentru plata taxei de poluare, adică celebrele certificate de CO2. Prețul acestora a variat foarte mult în ultimul an, de la un minimum de 14 euro bucata, la peste 30 de euro per certificat. În momentul de față prețul se apropie de 28 de euro. Este o sumă pe care Complexul Energetic Oltenia nu și-o va putea permite niciodată, dat fiind faptul că în numai un singur an a fost nevoie de un ajutor de salvare de 251 de milioane de euro. Acesta a fost primit de la Trezoreria Statului, în urma aprobării împrumutului de către Ministerul Finanțelor Publice. Și pentru certificatele de CO2 aferente producției de energie electrică din anul 2020 va fi acordat un ajutor de salvare în valoare de 240 de milioane de euro. Suma totală pentru taxa de poluare pentru doar doi ani de zile este de aproape 500 de milioane de euro.
Complexul Energetic Oltenia ajunge să plătească o jumătate de milliard de euro taxe pe CO2. Cu suma respectivă se putea construi o autostradă care să traverseze Oltenia de la nord la sud sau invers sau orice altceva, o investiție în gaze naturale sau în drumuri. Sunt banii aruncați de pomană de către o companie a statului și de către stat, până la urmă, prin acordarea de împrumuturi pe care nu le va returna nimeni niciodată. Este clar că ceva este putred în Sistemul Energetic Național și ar trebui identificate alte modalități de susținere a producției de energie pe bază de cărbune.
Erau posibile pârghii în piața de energie. Complexul Energetic Oltenia poate asigura servicii de sistem și poate să primească foarte mulți bani pentru acest lucru. Apoi, în starea de urgență, Complexul Energetic Oltenia ar fi putut să primească o mână de ajutor și să producă energie electrică în locul celei din import. Statul a preferat să importe masiv energie electrică în loc să își protejeze propriile companii.
Mai exista și soluția legală a constituirii unui mix energetic. Adică producători diferiți reuniți sub umbrela aceleiași companii. Ar fi existat astfel posibilitatea de a avea un coș comun al energiei produse din surse diferite în cadrul aceluiași producător. Ar fi rezultat un preț competitiv pentru piața de energie electrică. Până la urmă, statul ar fi interesat să își protejeze propriile companii și să își păstreze independența energetică în raport cu vecinii și alte state din Uniunii Europeană. Independența energetică ține de securitatea națională și poate că ar fi trebuit să intereseze Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Poate că era o temă pentru președinte, pentru guvern și parlament…
Nu este cazul, pentru că în țara noastră toate resursele se canalizează către lupta împotriva pandemiei. Acum, dar când nu era pandemie, oare de ce nu preocupă pe nimeni siguranța energetică a țării și soarta companiilor energetice naționale, precum Complexul Energetic Oltenia? Există divizii la Serviciul Român de Informații care au în responsabilitate companiile care țin de siguranța energetică a țării. Sau au existat. Cine știe? Poate că unii sunt interesați să câștige în urma importurilor de energie electrică de către țara noastră. Poate politicieni, poate grupuri de interese din țară sau de afară. Vezi unde se duc banii din importurile de energie…
Andrei Merfu
