În strânsă legătură cu pagina aceasta, dedicată în principiu politicii, se află editorialul acestui număr al săptămânalului nostru. Scriam acolo cuvântul „Statul”, mereu între ghilimele. Dacă vă întrebați cine compune sau ce este acest „Stat”, e simplu ca lumina zilei: clasa politică este principalul instrument de manifestare a „Statului”. Când clasa politică este una decentă, „Statul” este cât de cât bun. De ce nu spun excelent? Pentru că elemente pervertite ale subsistemelor „Statului” rezistă în timp. Deci, în cazul acesta, „Statul” este cât de cât ok. În cazul în care clasa politică este execrabilă (vezi situația degenerată de după 2000), „Statul” devine principalul opozant – să nu spun inamic – al cetățeanului.
Elemente analfabete, pe dinafara problemelor și chestiunilor profesionale, ajung în vârful trebii, luând decizii deseori decisive fără a avea habar de ce se petrece. Sau de ce ar trebui să se petreacă… Când acele elemente „depravate profesional” se află în fruntea unui subsistem în care deja aveam decadență, vă imaginați consecințele. Irecuperabile!
Clasa politică a girat, garantat și asigurat haosul de după 1989 și, implicit, moartea unor oameni în evenimente tragice ce puteau fi oarecum evitate. Haideți să facem un exercițiu: câți ar fi scăpat dacă se respectau regulile la sânge în cazul „Colectiv”? Vă spun eu: toți, căci clubul nu avea voie să existe în formatul în care l-a găsit incendiul. Câți ar fi scăpat de la incendiile din Piatra Neamț sau de la „Matei Balș”? Păi cam toți, dacă procedurile se respectau, dacă baza materială ar fi fost asigurată, dacă instalațiile electrice ar fi fost corespunzătoare, adaptate unor secții de ATI, de exemplu. Sau dacă spitalele respective ar fi fost noi. Cum adică „noi”? Păi… construite de la zero, recent ridicate etc. Mai vreți construcții semantice sinonime?
Dar… nimic din toate astea nu s-au făcut. Și nici nu se vor face în perioada următoare, vă asigur. Lumea va uita totul până la următoarea tragedie ce va lua – iar și iar! – suflete nevinovate.
Dacă elementului politic i s-ar fi făcut milă de popor, azi eram departe. Aveam multe, ne era mai bine. Dar cui să-i pese? Unor îmbuibați, ahtiați doar de bai, funcții și putere? Cui?!
P.S.: Întrebam pe cineva, la o emisiune, dacă România a mai avut oameni de stat în fruntea „Statului” după 1989. Trist, mi-a confirmat că nu. Dar să nu uităm că, în oglindă, clasa poltiică este imaginea fidelă a poporului. Aleșii noștri nu-s altceva decât omul simplu, transpus acolo, în Olimp…
Ionuț Catrina
