Cârciumaru și impotența

de Costin CREȚU

Se cuvine a începe cu o paranteză. Nici nu știu, să-l înjur pe Nae Băloi că, efectiv, mă agresează cu insistențele lui să scriu în acest ziar, sau să-i mulţumesc că astfel mă ţine viu. Nu ştiu, o să văd mai încolo! Cert este că, dacă cineva se simte deranjat de ceea ce scriu, vina este în exclusivitate a bunului Nae Băloi, în egală măsură și meritul.

Despre impotență

Da, asta ne caracterizează pe noi, românii, în ultimii 25 de ani. Dăm din cur fără rezultat. Mai grav este pentru politicieni, care dau din gură și nu se mai satură. Nu se mai satură. România este tristă. Oamenii sunt obosiţi, bolnavi şi epuizaţi, dar vina este a lor, a prostiei lor. Ei sunt cei care comit la scară mică Apocalipsa pentru acest ţinut şi pentru acest neam. În ultimii 25 de ani, conform statisticilor oficiale, în România au existat 30 de milioane de avorturi. Uluitor! Macabru! 30 de milioane de vieți de oameni mari, de oameni mici, şi printre aceştia cu siguranță și genii, au fost condamnate, de minți cică mature şi raţionale, LA MOARTE! O țară de cimitire. Imaginați-vă 30 de milioane de morminte! Păi, nu are românul forme grave de retard? Acum, când există atâtea metode de contracepţie. Şi vorbesc despre români, căci de ei îmi pasă. N-o să intru în amănunte, pentru a demonstra că avortule este o crimă şi nu neapărat pentru că suntem creştini (oare mai suntem?), ci pentru că sufletul apare încă din perioada embrionară.

Despre crimele lui Cârciumaru

Am obosit să-i mai spun, să-l rog, să-şi ia măcar un consilier cu viziune, dacă pe domnia sa clima „temperamentală” îl… Puneți şi voi aici ce vreţi. O scurtă trecere în revistă ar fi suficientă, mai mult oricum n-ar folosi la nimic.

Domnul primar a distrus centrul oraşului. Foarte curând, dacă vom avea ghinionul, va distruge şi Calea Eroilor, printr-un proiect megaloman, şi pe alocuri kitschos,  atribuit în mod cel puţin dubios unui arhitect şi mai dubios. Şi dacă tot veni vorba de Calea Eroilor, domnul primar, pe banii noștri, doreşte să-i facă parcare (?!) domnului Lemnaru, pe Popa Șapcă. Apropo, cât de proşti ne-o crede Cârciumaru, de vreme ce singurul om din oraşul ăsta a fost împroprietărit cu o Insuliţă (propun să-i acorde şi autonomie) şi, ce să vezi, chiar acelaşi om a fost împroprietărit cu ditamai parcarea, fix în buricul oraşului, fix dinaintea curţilor ale cărui proprietar este, aţi ghicit, acelaşi om! Uneori, chiar mă tem pentru primarul Cârciumaru, care este posesorul unei blândeți, al unui bun simţ, dar destul de vulnerabil, câtă vreme riscă chiar şi libertatea, făcând tot fel de măgarii, aşa, doar pentru a nu scrie presa, doar pentru a nu-l mai şantaja Morega, etc, etc. Ceea ce-mi pare de-a dreptul condamnabil este că, în ultimul an, Cârciumaru, prin serviciul lui de urbanism, a comis câteva crime. Patrimoniul acestui oraş este într-un real pericol. Pentru asta, într-o zi, cineva cu siguranţă va răspunde. Mă doare sufletul când trec pe Unirii-Siret şi văd cum două monumente de o importanță istorică uriaşă pentru zonă, şi nu numai, sunt batjocorite, chiar puse în pericol, de autorizaţii date de oameni, în cel mai fericit caz, cuprinşi de senilitate şi lipsă de bun simţ. Sigur, eu gândesc totuşi altceva, şi anume ca aprobările au fost date din cu totul alte motive, căci altfel nu poţi să fii de acord ca, la doar câţiva metri, să se construiască un alt imobil, culmea, mai înalt decât monumentul istoric. În fine, sunt convins că legislaţia în aceste cazuri este violată. Bine este însă că, în astfel de cazuri, „arma crimei” este vizibilă şi peste 100 de ani. Interesant ar mai fi că, de ceva ani, lucrările de construcţii le câștigă, ce să vezi, ruda unui instituţionalist care este omul de încredere, prietenul şefului său.

Despre mine

Am reuşit să stau departe de toate aceste poveşti, care altfel pe mine m-ar cheltui, m-ar face activ, m-ar transforma într-un protestatar. Știindu-mă însă că sunt pasional, am luat această decizie de a mă retrage tocmai pentru a-mi conferi un anumit grad de protecţie, căci altfel ar trebui să urlu, chiar dacă la lună. Uneori mai am porniri să mă reîntorc, să mă reapuc de presă. De presă, în sensul ei fiziologic. Am ajuns într-un stadiu sufocant. Oamenii s-au degradat parcă prea mult. Sunt prea escroci, prea de la țară… Lăsaţi-mă aşa, încă mă simt bine stând departe de dramele pe care unii le produc şi pe care alţii le trăiesc. Altfel, ce să vă spun? Vârsta nu m-a schimbat, am rămas la fel de nerod, unii zic nebun. Fumez, beau cafea, mă duc la Săcelu. M-am vindecat şi de femei, a trebuit să treacă atât de mult timp ca să-mi dau seama că multe dintre ele sunt la fel ca domnul primar Cârciumaru. Asta nu înseamnă că nu mai iubesc. În ziua în care n-aş mai iubi, probabil că, deşi viu, mă voi simţi mort.

Despre politică

Decât să scriu despre politică, mai bine prefer să mă dau cu nămol. Mă simt mult mai curat. Poate aşa, doar o nuanță, să spun că PSD-ul a pierdut conducerea partidului. Cauzele? Banii care s-au manipulat, prostia, căci şi naivitatea este totuşi o formă de prostie a celor care au condus PSD-ul, dar… despre morţi, numai de bine.