… dar o întrețin. Asta o simțim zilnic, că trebuie să punem ceva pe masă și să băgăm papa bun (de preferat) în stomăcel. Atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. În altă ordine de idei, știm că banu-i ochiul dracului, că îți ia mințile etc. Dar ne trebuie. Nu doar nouă, ci și Statului, că de acolo iau salariul (un fel de bani înapoi, de fapt) toți bugetarii. Unii câștigă decent, alții… de-a dreptul indecent. Salariile – în cazul ambelor categorii – sunt date din taxe, impozite etc. Adică Statul trebuie să fie preocupat de obținerea unor câștiguri foarte bune spre maxime.
În contextul rotativei – măcar la nivel de premier, că vedem că sunt certuri pe ministere, deși există un protocol – pe care o vom avea în mai-iunie 2023, apare liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, care spune așa (cu subiect și predicat): „Nu vor exista impozite mai mari la capitalul românesc, al IMM-urilor, la HORECA. Dar e corect ca și companiile mari care activează în România să plătească la fel ca și companiile românești, cel puțin 1% din cifra de afaceri. Avem datoria să creăm acel echilibru concurențial. Avem cea mai mare impozitare pe muncă din Europa, 45%. Păi nu vă așteptați să ne vină rudele înapoi din diaspora cu așa impozite. Trebuie să găsim un echilibru. (…) La dividende avem impozit de 8% în România, în Germania e 26%. Nu poți să scoți dividende de la firmă, apoi să împrumuți propria firmă și să iei dobândă. Avem datoria de a impune echitatea socială”.
Zice bine d-l Ciolacu, doar că… nu va fi un guvern format doar din PSD, iar liberalii – prin vocea purtătorului de cuvânt, Ionuț Stroe – au și spus asta. E de notorietate că nu se vrea – de către factorul politic – să fie deranjate multinaționalele. Nu care cumva să supărăm. Cu ideea asta păguboasă s-a tot lucrat din 1990 încoace. De parcă ăia, investitorii străini, pleacă ei așa ușor dintr-o țară de unde pot mulge lejer lapte și strânge și mai facil mierea. Nu, ei își încearcă norocul cu obținerea a cât mai multor beneficii, dar niciodată nu vor pleca de aici. Aaa, că politicul este sclav/preș în fața multinaționalelor… asta vedem zilnic.
Io-s tare sceptic că se poate pune-n practică ce spune d-l Ciolacu. Trebuie consens, să nu existe (chiar) duplicitatea discursului în fața concretului realității etc. Vedem, poate mă înșel eu.
P.S.: Am scris Stat cu „S”, deși uneori sunt tentat să folosesc „s”.
Ionuț Catrina
