Atunci cănd simţi nevoia să evadezi din rutină şi să cauţi o oază de linişte pentru aţi limpezi gândurile şi a respira aer curat avem o multime de alegeri, una dintre ele şi cea care m-a impresionat plăcut este mânăstirea Cozia, un minunat lăcaş de cult pe care l-am vizitat recent.
Cunoscută că una din cele mai vechi şi complexe monumente istorice şi de artă din Romania, Mânăstirea Cozia este situată pe malul drept al Oltului la 22 km de Râmnicu Valcea si 75 km de Sibiu.
Zidită între anii 1386-1388 si 1393 această mănăstire este una din cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Bătrân.
Iniţial a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Nucet, fiind clădită într-o regiune prielnică pentru creşterea nucilor.
Numele de Cozia l-a primit mai tarziu, după muntele din vecinatate.
In Biserica Mare, cu hramul “Sfanta Treime“, se poate vedea pictura originară şi anume în naos, unde, pe pereţi de vest, sunt pictaţi Mircea şi fiul său Mihail în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Şerban Cantacuzino.
În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarită după moartea fiului ei şi decedată în 1605.
Mănăstirea Cozia nu mai pastrează aproape nicio urmă autentică de pe vremea ctitorului mânăstirii Mircea cel Bătrân.
Singurele obiecte rămase de pe vremea domnitorului – două clopote – au fost luate de mai-marii bisericii şi duse unul la Episcopia Râmnicului şi cel de-al doilea la Episcopia Argeşului.
Epitaful lui Mircea cel Bătrân a ajuns şi el la Muzeul de Arta de la Bucuresti, la Cozia rămânând doar o bucată din placa de mormânt a domnitorului.
De asemenea, tot de pe vremea lui datează modelul de cruce voievodală care se află şi acum pe turla mânăstirii.
