7 ani… Atât a trecut de la tragedia din clubul Colectiv. În seara de 31 octombrie 2015, din cauza unui scurtcircuit la rețeaua electrică, s-a produs una dintre tragediile moderne ale României. Peste 60 de persoane au decedat din cauza incendiului ce-a avut loc la concertul trupei Goodbye to Gravity, peste 150 rămânând cu răni fizice ori de natură psihică pentru tot restul vieții lor…
Te-ai aștepta ca, la 7 (șapte!!!) ani de la această tragedie, să nu mai existe riscul petrecerii unui nou incident. La fel de grav sau chiar mai rău. Așteptări nerealiste în România postdecembristă, căci așa merg lucrurile la noi. Infecțiile nosocomiale sunt în continuare la putere, nepăsarea și miserupismul au atins rangul de artă. În plus, nu există un număr decent de paturi pentru ceea ce se numește „marii arși” în termenii medicinei, adică acele persoane afectate de un incendiu pe o suprafață însemnată a corpului. Conform unor declarații ale ministrului Sănătății, dr. Alexandru Rafila, există circa 300 de paturi pentru pacienții cu arsuri minore sau medii și… 34 de paturi pentru tratarea marilor arși. Voi vă dați seama?!?! În caz de (încă) o tragedie, doar 34 de persoane (să nu le numim totuși norocoase) pot beneficia de un tratament. Nu spunem și de zile, că în România, la așa ceva, nu prea ai zile. Mai degrabă mori cu zile din cauza infecțiilor luate din spitale.
Cine e vinovat? Sigur, suntem tentați să spunem că sistemul. El e de vină pentru tot, așa-i? Dar uităm un lucru: sistemul e format din oameni. Mai clar, mai concret: noi formăm sistemul. Orice sistem din țara asta este format din noi.
P.S.: Doamne ferește de ceva (și) mai rău!
Ionuț Catrina
