E melodia celor de la Paraziții, probabil o știți. Textul e parțial ironic, dar ancorat în realitate. În fine, nu piesa-n sine e ideea, ci faptul că, într-adevăr, omenirea s-a transformat.
Ireversibil, fără discuție. Spuneam, tot în paginile acestui săptămânal, că nimic nu va mai fi așa cum știați ori cunoșteați. Geografic, fizic, dar mai ales moral…
Ce se petrece în această perioadă în Afganistan este încă un exemplu că ireversibilitatea ne arată o față urâtă a omenirii.
Pe de-o parte, se pune problema de ce să rezolve Europa (mai exact, țările U.E.) prostiile SUA. Au venit, au stat 20 de ani acolo, au făcut să moară oameni nevinovați, au plecat noaptea ca hoții, lăsând zona să stea la discreția viitorilor teroriști…
Pe de altă parte, este corect moral să refuzi să ajuți oameni care fug să nu fie uciși, mutilați etc.?!
Mare dilemă, parol! Eu încă studiez cum să mă poziționez moral…
Ionuț Catrina
