Destul de des am senzația că urmărim același film prost, eventual un alt episod, într-o rețea de cablu ce aparține unor bandiți uneori cizelați. Clasa politică autohtonă este rețeaua ce ne furnizează cele mai de rahat seriale cu actori dâmbovițeni (citiți olteni, ardeleni, moldoveni etc, îs toți o apă și un pământ!)…
Azi analizăm puțin comprtamentul celor de la USR-Plus, care ne fac să ne gândim că nu e totul așa cum ar vrea unii să pară. Știe lumea că nu dau cu parul în capul unor formațiuni politice până nu mă conving că-s aidoma clasicelor PNL și PSD. Nu-s plătit de propaganda celor două partide-mamut, scriu ce simt, ce cred. Așadar, ca mulți români, am avut speranța că USR – inițial singur, că apoi s-au luat cu cununie judecătorească tovarășii Barna și Cioloș – este altceva. Precedentul USB (Uniunea „Salvați Bucureștiul”, pentru cei de-au uitat) crease premisa că se poate. Greu, cu sacrificarea intereselor personale ale unor cetățeni, cărora să le pese strict de toți ceilalți cetățeni ai României.
Așadar, mică, dar exista speranța că un partid poate lupta pentru românul obidit, sodomizat de toooate celelalte partide după 2000 cel puțin. Și uite așa făcu alianța USR-Plus un scor decent (deși, paradoxal, liderii de acolo aveau așteptări cu cifra 2 la procent!) la alegerile generale din decembrie 2020. Intrară nenii Barna&Cioloș la butoane, îs – cum s-ar spune – în arcul guvernării. Și ce făcură nenii ăștia, laolaltă cu ceilalți lideri din USR-Plus? Păi, fiind o alianță de guvernare și având drepturi împreună cu PNL și UDMR (doar se împarte frățește, în ordinea mușchilor, corect?), începu ciolaniada pe funcții. Avuserăm ministerele, secretarii și subsecretarii de stat (degeaba, de cele mai multe ori!), agențiile naționale, regiile autonome, C.A.-urile tuturor entităților de stat (tot degeaba, ați priceput din prima!) etc., totul culminând cu cearta pe împărțirea unor oase mai mult simbolice – prefecturile județelor. Da, neprihăniții de la USR-Plus priceput-au din mers că, dacă ești sus, cam ai acces la miere, lapte, zahăr, cașcaval, manete și butoane. Partenerii lor, PNL și UDMR, sunt dame bătrâne, hârșite de atâta hârjoneală cu un crai bătrân precum PSD. Demoazela USR-Plus era fătuca aia recent ajunsă la castel, care declama – senin și senil – că vrea doar binele civic, floricele pe câmpii și tra-la-la… O învățară rapid damele huhureze că-i confortabil să ai decât să dai. Adică, na, poporul ți-a dat vot, tu-i dai… ce crezi tu că merită.
Dacă USR-Plus era formațiunea aia miracol, izbăvitorul omenirii, nu se certa la cuțite cu cutrele alea bătrâne la împărțirea prăzii, ci dimpotrivă. Așa, ne-a demonstrat că a preluat aceleași obiceiuri ale Puterii de la butoane!
La noi e greu să pui oameni noi chiar și în partide noi: au apucat să vadă defectele celor vechi și nu au altceva-n cap decât să facă și pe dracu-n patru pentru bani, funcții, demnități etc. De asta spun răspicat: nu ne mai facem bine ca nație!
Ionuț Catrina
