Autoritățile locale din Gorj nu au fost deloc implicate în Planul de restructurare a Complexului Energetic Oltenia. Este vorba de un Plan care a fost transmis spre aprobare sau avizare Comisiei Europene. Comisia Europeană are ca obiectiv reducerea emisiilor de CO2 la nivelul UE și o tranziție de la energiile care folosesc combustibili fosili, la energia verde. Este un proces de durată care va scoate treptat energia pe cărbune din economie și din viața comunităților locale.
Va fi o tranziție care să afecteze cât mai puțin comunitățile locale și care să asigure alternative economice și energetice în zonele respective. Acesta este cazul oricărui alt stat care deține grupuri pe bază de cărbune, nu și al României. În România, știm cu toții că lucrurile se mișcă mult mai greu și planurile de acest tip se termină de fiecare dată în coadă de pește.
Țara noastră va avea obligația să își restructureze sectorul cărbunelui. Unele din cele mai afectate județe sunt Gorj și Hunedoara. Județul Gorj are în continuare foarte multe grupuri pe bază de cărbune și peste 9.000 de salariați care depind de acest sector de activitate. Mai sunt alte mii de angajați și agenți economici care prestează pentru Complexul Energetic Oltenia. Gorjul depinde economic de o companie care este specializată într-o industrie care nu mai are viitor în această țară, mai ales dacă România va rămâne în UE și va trebui să implementeze politicile UE.
Vor fi fonduri pentru restructurare și pentru ecologizare. Se spune că, pentru Gorj, Planul de tranziție de la minerit către altceva va beneficia de o finanțare de un milliard de euro. Este prea mult sau este prea puțin. Suma aceasta a fost deja investită de Complexul Energetic Oltenia în retehnologizarea grupurilor pe cărbune, respectiv în construirea instalațiilor de slam dens și de desulfurare. Unele credite nici acum nu au fost rambursate, cum este cazul creditului japonez pentru Termocentrala de la Turceni.
Unii mai vorbesc și acum de construirea unor grupuri energetice pe bază de cărbune, deși în UE se discută de zero emisii de CO2 până în 2050. Nu mai sunt decât 30 de ani și este greu de crezut că în UE vor apărea capacitățile necesare pentru a avea energie complet verde și nepoluantă. Nu știm dacă vom mai fi prin zonă să vedem ce aer vom respira în 2030, darămite în 2050. Viitorul este imprevizibil. Apoi, în procesul de depoluare trebuie să fie incluse toate statele, nu numai țările UE. Este doar o minciună ca România să închidă blocurile energetice pe bază de cărbune, când este înconjurată de state care utlizează cărbunele pentru a produce energie electrică. Este cazul Serbiei sau al Ucrainei. UE nu își poate ridica pereți de sticlă la granițe sau nu se poate ascunde sub un clopot de sticlă.
Așadar, este necesar ca șefii CEO și autoritățile locale, județene și centrale să se așeze la masa dialogului și să conceapă împreună un plan de redresare economică a județului și de a ajunge la acele alternative corecte pentru a produce energie care să mențină țara noastră independentă din punct de vedere energetic.
CEO nu are voie să ia decizii de unul singur pentru că de soarta companiei vor depinde sute de mii de persoane, direct sau indirect. România și Gorjul trebuie să își calculeze foarte atent pașii, dat fiind faptul că este nevoie ca totul să fie cântărit din perspectiva menținerii siguranței energetice a țării. Este nevoie de o politică a pașilor mărunți în drumul spre emisii zero de CO2.
Andrei Merfu
