Oricât am vrea să credem în proiectul Pandurii, o echipă competitivă nu poate exista fără bani. Nu trebuie să te forțezi să mai găseşti vinovaţi pentru un sezon care a început catastrofal. Nu sunt fonduri, nu e performanţă. Deşi promitea o echipă mult schimbată în bine, Călin Cojocaru a reuşit în trei etape să primească 11 goluri. Pe hârtie sunt alte nume, jucătorii au haine noi, dar rezultatul a rămas acelaşi pe teren. Din păcate, ultima parte contează cel mai mult, iar puţini fanii care se agită meci de meci şi-au pierdut răbdarea. La clubul nostru de suflet primează fantezia. De la conducători, la fotbalişti, fiecare îşi imaginează scenariul potrivit, dar actorii au repertoriul limitat, iar lipsa bugetului ar recomanda un scenarist mult mai bun. În fond, piesa putea avea cu totul alt deznodământ după primul act.
Să ne considerăm naivi…
În luna martie, vestitorii primăverii aduceau la club un impresar care promitea tineri jucători de la echipe de top, care să dea credibilitate unei construcţii de durată la Târgu Jiu. Aveam un nou director de scouting, încă un pas pentru a redeveni profesionişti. Pandemia a întrerupt sezonul, Pandurii a rămas ca prin minune în liga secundă, iar vocile optimiste de la club vorbeau deja despre revenirea în A. Ar fi fost doar o chestiune de timp până când am fi reuşit anumite repatrieri de jucători, iar banii de la membri fondatori ar fi sosit până la începerea sezonului. Mai departe, am fi găsit şi niste investitori de peste hotare, giraţi de un nume mare din fotbalul românesc. Promovarea, asaltul pentru titlu şi grupele europene…
Acum, treziţi-vă!
Deşi au trecut luni bune, nu am reuşit nici măcar să avem toţi jucătorii legitimaţi după ce s-au scurs patru etape de campionat. Suntem tot în noroi, tot săraci, tot fără perspective. Cinste celor care ajută clubul, cinste celor care nu au renunţat, cinste celor care au răbdat şi rabdă. E prea puţin totuşi pentru pretenţiile noastre, iar pe măsură ce timpul trece, blazonul se înnegreşte atât de rău încât abia mai poate fi recunoscut. Adrian Bogoi acuză clubul de fals şi uz de fals, conducătorii altor echipe de fotbal ne acuză că nu respectăm competiţia. Poate că nu au dreptate, dar suntem atât de jos, atât de lipsiţi de apărare, încât toată lumea îşi permite să ne lovească. Pentru că, s-o recunoştem, aşa e în viaţă. Ne bântuie trecutul, prezentul e amar, iar Viitorul ne interesează mai puţin.
Promisiuni? Nici măcar! Care sunt promisiunile de la Pandurii?
E ultima săptămână de campanie electorală, iar proviziile de lămâi sunt pe terminate. În orice caz, tentativele de proiecte din ultimii ani se aseamănă cu desenele “aşa va arăta”. Sau cu afişele pe care scrie “SPORT – Echipe de Liga 1”. Să fie Târgu Jiu oraşul în care se poate? Deocamdată, NU!
Cătălin Pasăre
