Am scris, vreme de vreo 5 ani, câte două editoriale săptămânal într-un prestigios cotidian local. Acolo cred că mi-am format suplețea „literelor”. Am descoperit, în acei ani, cât poate să doară cuvântul. Și că lasă urme…
Despre urme, dar de un alt soi, abordez azi primul editorial aici. Traversăm probabil una dintre cele mai ciudate experiențe a ultimei sute de ani. Ceea ce s-a petrecut din februarie încoace cu lumea este ciudat. Momentan nu resimțim decât treaba medico-sanitară și intuim degringolada economică. Daaar… nu mirosim deloc aspectul moral. Iar asta ar trebui să ne pună pe gânduri, chiar și după citirea acestor rânduri.
După momentele de cotitură, oamenii, de obicei, se schimbă. Fie-n bine, fie-n rău. Alergam – până mai ieri – ca nebunii după bani, funcții, beneficii. După, după, după… Și uitam că nu asta trebuie să ne definească, să ne arate caracterul uman. Uitam că fără bani, am fi cu toții bogați. Extrem, nici nu vă imaginați. Dar – din păcate – avem bani, așa că suntem din ce în ce mai săraci. Suntem uscați pe dinăuntru, sunt găunoși fără leac. Sigur, cu aspect/ambalaj, dar tot mâncați pe interior…
Spuneam că ființa se schimbă după tragismul unei expriențe. Da, o face. Alegând una dintre căile mențonate mai sus. Spunea actualul papă că ne vom metmorfoza în mod cert după lovitura pandemiei momentului. Nu știu ce să mai cred. Văd aceiași oameni de cacao, văd aceleași tipare comportamentale. Ba nu, stai! Greșesc! Parcă e mai mult jeg în suflete, parcă răul din noi iese în concentrație sporită spre exterior, sufocându-i pe toți din jur cu „aromă” pestilențială.
Ce trăim și ce vom trăi în perioada următoare ne vor contura de fapt adevărata față. Avem posibilitatea unei schimbări, dar noi ne focusăm cu obstinație pe bani și pe ce decurge din ei. Pozăm frumos, cadrăm bine, dar… Și acel „dar” spune tot.
Ai posibilitatea, omule, să încerci schimbarea. Ni s-a arătat cât de efemeri suntem, cât de neimportanți pioni ai sorții ne aflăm. Unii – puțini, ce-i drept – au realizat asta. Alții, covârșitor, nu. Fă măcar un pas spre a fi mai bun, omule! Lasă mizeria din tine să se spele. Ar fi păcat altfel. Sigur, tu decizi. Tot tu decontezi.
Tot o mizerie alegi să fii de azi încolo?
Ionuț Catrina
