Fotbalul din România uimeşte în fiecare sezon prin mediile tot mai scăzute de spectatori. Din păcate situaţia este tot mai dramatică, iar în acest an suntem nevoiţi să privim, din nou, Pandurii cum îşi joacă meciurile de acasă cu asistenţe “record” de 100-200 de oameni. Atunci când începi să filmezi reprezentanţii presei şi să-i prezinţi că suporteri probabil ai atins minimul istoric cu care mai poţi jongla. E lesne de înţeles că prezentul fotbalistic oglindeşte stare de fapt a ţării. Ştim cu toţii că mergem în jos, dar amânăm în fiecare zi reconstrucţia. De ce? Pentru ca unii să mai dea ultimele tunuri! În fotbal şi în ţară, mai e puţin de luat, şi trebuie luat. Ne ascundem în zadar după expresii gen “momentul zero”, pentru că reconstrucţia nu începe. Nici la Pandurii nu există un plan! Acţionarii habar nu au ce înseamnă insolvenţa, iar în aceste zile apar noi articole cu datele contabile ale clubului. De ce? Să ne minunăm cât încasează Narcis Răducan pe lună? Să mai fim şocaţi la câţi bani s-au luat din club pe timp de criză? Să ne amintim cum a dispărut Energia? Românii nu au ştiut niciodată ce înseamnă chibzuinţă, şi au distrus treptat natura, economia, sportul…Preţul unui profit imediat va fi mare pe viitor, iar viitorul este acum. Am amanetat generaţii întregi, iar acest lucru e vizibil. Au plecat din ţară, au plecat de pe stadion, dar ai noştri aleşi se mândresc că au 4-5 mandate, obţinute pe ulei, faină, şi locuri călduţe la birou. E prea târziu. Să mai povestim că nu există departament de marketing la Pandurii de ani de zile? Au venit jucători cu nume în acest an, unde sunt tricourile, pozele, autografele? Oamenii au înţeles una şi bună. Nu sunt bani. Mai mult, ne încăpăţânăm să ne “omorâm” şi copiii. Juniorii sunt, constant, bătaia de joc a clubului ce se vrea profesionist! Terenul sintetic de la Tg-Jiu a fost desfiinţat de deştepţii care ne conduc, iar nici acum după aproape un an şi jumătate nu s-au găsit resurse să se monteze o suprafaţa de joc. Delăsarea autorităţilor locale şi a reprezentanţilor de la Pandurii e atât de mare încât de apucă scârba. De altfel, părinţii copiilor, sătui ca odraslele lor să-şi rupă picioarele prin tot judeţul, s-au pus de acord să refacă terenul. Sensibili la auzul veştii, reprezentanţii Primăriei au spus că lucrările vor începe curând, dar după două săptămâni nimeni nu mişcă un fir de gazon pe terenul doi. Ba mai mult, directorul tehnic al Primăriei, Marius Ionescu, a declarat, luni, că “terenul este al clubului, nu este al Primăriei”. Deci, o concluzie ar fi că tinerii legitimaţi la Pandurii pot să stea bine-mersi pe unde apucă, din moment ce la club abia se găsesc bani de organizat meciuri. “Vom face un efort comun, probabil, pentru ca să dăm o mână de ajutor”, a mai spus Ionescu. Pare logic, prezent nu e, de ce să avem şi viitor? Dar în timp ce presa naţionala mai are doar o singură echipă, Steaua lui Gigi, astfel de subiecte sunt lăsate de izbelişte în favoarea can-can-ului şi a băşcăliei. Vorbim de aceleaşi televiziuni care mută meciuri prin toată ţară, doar ca oamenii să stea liniştiţi pe canapea. Stadion avem, sală avem, bani avem, fericiţi suntem. Dacă politicul merge mână în mână cu sportul, sunt curios ce ne mai puteţi promite anul acesta?
Cătălin Pasăre
