Mai rentabilă ca „meseria” de parlamentar de România este cea de europarlamentar. Acolo trai, neneacă! Nu tu răspundere, nu tu obligații față de țară… și bani cârcă! Dar să-i lăsăm pe domnii până-n 2024 în pace, că e mai nasol la Bruxelles zilele astea ca la noi.
Revenind, vă tot spun/scriu de 2-3 numere că a început nebunia alagerilor parlamentare și toată lumea vrea la butoane. Au pierdut deja prezența acolo, în prima linie de pe „frontul” banilor și influenței, greii Elvira Șarapatin, Scarlat Iriza și Florin Cârciumaru. Nu știm dacă li se va da ceva-n „compensare”. Nu ne-ar surprinde, dar nici nu prea înțelegem de ce trebuie să existe ceva-n compensare. Ce, tot românul are zeci de mii de lei lunar de la job?! Nu prea. Vă dați seama șoc și groază pentru cei care s-au obișnuit acolo, pe banii ăștia și cu relațiile/conexiunile aferente? Din decembrie, sunt pa și la gară toate beneficiile…
Îi știm deja pe cei care candidează și care au șanse clar. Nu-i mai enumăr acum, e pierdere de spațiu-n pagină. În plus, nu-s plătit să le fac publicitate.
Stau și rumeg însă cine prinde o poziție de deputat, dac-o fi cazul. Se vehiculează USR, Pro România sau PMP ca fiind formațiunile care au șansa de a prinde un deputat. Adică Radu Miruță, Alin Văcaru sau Nicolae Davițoiu are oportunitatea de a ajunge la un scaun la Palatul Parlamentului. Asta plecând de la opinia PNL și PSD că ele au deja câte un senator, respectiv doi deputați de căciulă. Bă, da’ acum sincer: câți sunt pentru noi, cetățenii, și câți sunt pentru ei și ceilalți? Știți voi, pe lângă bani, mai există imunitate, protecție, servicii…
Nu știu voi cum sunteți, dar – personal – nu mă regăsesc în iluzia că eu contribui cu ceva la democrație. Bine, nu mă refer la puterea propriu-zisă a votului. Apropo, am votat tot ce se putea vota după anul 2000, mai puțin un referendum stupid. Nu, mă gândesc la ce vine după. Eu împuternicesc niște oameni să voteze cum cred ei c-ar fi mai bine pentru mine. Dar fără să mă mai întrebe ceva până peste 4 ani… Mișto!
Ionuț Catrina
