România a ȋncheiat, din nou, debusolant un turneu final, lăsând aceeaşi senzaţie de scârbă şi neputinţă ca ȋn 2008. Nu am ȋnvăţat nimic timp de 8 ani, dar asta nu ar trebui să ne surprindă. Şi atunci, ca şi acum, visam că o să rupem nori ȋn ultimul meci, după ce am stat “la cutie” ani de zile. Suflarea fotbalistică din ţară se ȋncăpăţânează să creadă că putem deveni eroi peste noapte. Toţi vorbesc de reconstrucţie, dar avem prea mulţi distrugători pe teren şi ȋn afara lui.
Singura soluţie pentru renaşterea fotbalului din România o reprezintă segmentul de copii şi juniori, respectiv investiţiile ȋn centrele de profil.
O altă soluţie, banală la prima vedere, care l-ar anima pe fanul, deja obosit, al caricaturii pe care o numim fotbal intern, este separarea echipelor ȋn funcţie de golaveraj, şi fără balivernele cu play-off, play-out. Nu o să creştem niciodată dacă vom ȋncerca să jucăm ca italienii, pentru că nu avem disciplina necesară ca să o facem. Nu-i putem limita fotbalistului dorinţa de a face spectacol pe teren, dar trebuie să-l antrenăm la celelalte capitole. Câţi tricolori v-au uimit cu tehnica lor ȋn ultimii ani? O să-mi spuneţi că degeaba ştiu cu mingea, dacă nu muncesc… Aici intervin antrenorii, patronii de club sau acţionarii. Aduceţi oameni capabili să valorifice aceste talente! Am devenit o naţie de fundaşi şi mijlocaşi defensivi. Preţuim atât de mult “ȋnchizătorul”, ȋncât ne-am ȋnchis la minte. Păi, e vina lui Prepreliţă că-l bagă Iordănescu ȋn teren? Săracul băiat ar putea face reclamă la mediocritate şi cuminţenie. E polivalent, deşi pe fiecare post un “anonim celebru”. Dar poate juca şi… ȋnchizător, are disponibilitate la efort.
Hagi a ajuns ȋn play-off cu nişte copii care au ȋncântat! Dacă el, care a fost un magician pe teren, nu ştie să facă echipe care să joace plăcut, atunci cine mai poate? Dar la noi simbolurile naţionale sunt batjocorite pentru “deliciul” prostimii. Ne interesează mai mult “pildele” lui Gică, uitând că din `94 până ȋn 2000 am stat ȋn stradă de fericire. L-am desconsiderat ca antrenor, dar acum privim cu interes la proiectul său. Păstraţi un om pe bancă cel puţin un sezon şi o să economisiţi, cu tot cu rezultate!
E timpul juniorilor la Pandurii!
Pandurii Tg-Jiu a câştigat primul trofeu din istoria sa, şi a făcut-o cu juniorii. Băieţii de la U17 şi-au trecut ȋn palmares Cupa României, iar dacă, nici acum, ȋn condiţii financiare speciale, conducerea clubului nu are ȋn proiect promovarea talentelor din propria pepinieră, fotbalul se joacă degeaba ȋn Gorj. Peste tot, prin oraş, părinţii de fotbalişti ȋmi povestesc cum şi-au irosit calităţile odraslele lor… Să fie doar subiectivism? Ȋmi răcesc gura dacă vă spun că fotbalul e sprijinit de banii noştri, iar noi plătim jucători din toate colţurile lumii şi ţării să joace aici? E atât de greu să nu mai cumpărăm “bazaconii” şi să găsim spaţiile pentru a construi două terenuri de fotbal, strict pentru copii? Preferaţi un sezon ȋn Europa League, pentru ca apoi fotbalul să moară, sau două-trei sezoane de mediocritate pentru a ne creşte juniorii spre marea perfomanţă? Putem, oare, aduce ȋn prim-plan şi jucători cu “gleznă fină”? Avem răbdarea să construim, sau credem aberaţiile lui Mircea Sandu, care susţine că rezultatele României la Euro sunt doar din vina lui Burleanu şi a noului medic de la naţională? E ultimul tren! Pentru noi ca suporteri, pentru “ai noştri” ca fotbalişti. E vremea ȋntrebărilor! Deci… ce avem de pierdut?
Cătălin Pasăre
