Președintele Consiliului de Administrație al Alro și președintele ABIEC (Asociația Marilor Consumatori Industriali de Energie), Marian Năstase, a vorbit, într-un amplu interviu oferit publicației Financial Intelligence, despre Raportul Draghi privind competitivitatea industriei europene în raport cu SUA și China, inovarea în Europa, energia regenerabilă, ascensiunea formațiunilor extremiste în Europa, dar și despre șansele de dezvoltare pentru România.
Marian Năstase a catalogat Raportul Draghi ca fiind „o radiografie a performanței continentale, a performanței Uniunii Europene”, subliniind că documentul are credibilitate având în vedere experiența autorului în poziții-cheie deținute în arhitectura politică și economică europeană.
„Raportul Draghi arată ce vedeam cu toții, dar foarte puțini am avut curajul să spunem, pentru că, de fapt, în povestea cu împăratul este gol noi suntem de foarte mult timp. Dar, exact ca în povestea lui Andersen, nimeni n-a avut curajul până la Mario Draghi să spună că împăratul e gol. Nimeni nu a avut curajul să facă publice anumite puncte de vedere structurate și fundamentate pe cifre și fapte din care să rezulte că o bună parte din resursele Comisiei Europene au fost irosite, că o bună parte din direcțiile în care a mers Europa sub diferite conduceri au fost greșite”, a punctat Năstase. Un alt aspect subliniat în raport, a spus Năstase, se referă la o tendință periculoasă care deja se constată.
„Mario Draghi mai spune un lucru foarte important, că democrația, de la un anumit moment în evoluția ei, începe să încurajeze mediocritatea și asta curbează tendința de creștere și ne duce spre sărăcie, ceea ce se întâmplă deja”, a adăugat Năstase.
Relansarea industrializării, „fără să se strice ce s-a făcut bine până acum” și într-un context în care „trebuie să mergem înainte cu decarbonizarea, dar într-o formă cât mai puțin distructivă”, este ideea centrală a raportului, pe care și președintele CA al Alro, Marian Năstase, o susține.
„Cred că trebuie să renunțăm la idei care nu sunt viabile”
Marian Năstase a vorbit, analizând Raportul Draghi, despre așteptările înșelate, de către Comisia Europeană, ale cetățenilor europeni care au acceptat să meargă pe drumul decarbonizării, având în vedere promisiunea că la final vor beneficia de energie „din abundență, ieftină și care nu poluează”.
În realitate, nu doar că energia nu este din abundență, confruntându-ne cu blackout-uri și dezechilibrând și tensionând sistemele, dar energia nu este nici ieftină și nu este verde în totalitate „și probabil că nici nu va fi verde 100%”, susține Năstase.
„Acum 25 de ani, ni s- a spus că, dacă vom merge pe drumul decarbonizării, al salvării celor două grade sau al luptei împotriva schimbărilor climatice, noi, cetățenii europeni, vom avea energie din abundență, ieftină și care nu poluează. Pentru acest lucru, Comisia ne-a spus că trebuie să folosim o parte din contribuțiile noastre, să le realocăm de la alte obiective de interes civic, să luăm de la sănătate, de la apărare, de la infrastructură și să subvenționăm masiv investițiile în industriile de energie regenerabilă, în noile tehnologii pentru industriile regenerabile cum ar fi Carbon Capture & Storage și alte chestiuni care, de fapt, nu sunt viabile. De exemplu astăzi vorbim de hidrogen și după hidrogen o să vină pompele de căldură. Acestea sunt chestiuni care nu au fundament, sunt foarte costisitoare și pe care Comisia le-a promovat, dar acum le-a tras pe dreapta, pentru că și-au epuizat valoarea ideatică”, a punctat Năstase.
Hidrogenul, ca soluție de stocaj de energie și, în viitor, ca stocaj de energie pentru îmbunătățirea randamentului energiilor regenerabile, nu are viitor, a spus Năstase, menționând că la ALRO s-a făcut un studiu timp de trei ani și s-a constatat că un astfel de proiect nu este viabil din punct de vedere economic. Producerea a 100 megawați costă un miliard de euro, „mai scump decât orice proiect nuclear mare”, iar aspectele tehnice fac imposibilă implementarea.
„Cred că trebuie să renunțăm la idei care nu sunt viabile, cum ar fi hidrogenul pentru stocaj energie. La CE nu prea se mai vorbește de hidrogen. Se merge în continuare cu hidrogen la mașini, dar să ne înțelegem că bateriile pentru mașini există de mulți ani. Toyota le-a inventat de la sfârșitul anilor ‘60. Noi nu vorbim aici despre tehnologii noi, Toyota are mașină cu hidrogen de când m-am născut. (…) Hidrogen în amestec cu gaz este posibil să fie viabil, doar să nu sărim în aer. Iar electrolizoarele cu hidrogen industriale fac parte din procesul tehnologic. Singurul lucru la oțelari este că, în loc să producă hidrogenul în electrolizor cu energie din sistem, folosesc un parc fotovoltaic lângă el. Dar 70% din electrolizoare de hidrogen sunt făcute în China și sunt cele mai ieftine. Părerea mea este că stocajul de energie prin pile de hidrogen trebuie aruncat la gunoi, azi, cel puțin. Nu este viabil economic”, a spus Năstase.
Pentru a-și susține ideea, Năstase a menționat experiența firmei TOTAL, care a construit două fabrici de panouri fotovoltaice, investind aproximativ cinci miliarde euro, pe care ulterior le-a închis, șeful TOTAL argumentând că nu a cumpărat nimeni, produsele fabricate în Europa fiind de două ori mai scumpe. „Trebuie să avem în vedere acest lucru – firmele nu vor cumpăra produse doar pentru că sunt europene, nu funcționează așa sistemul”, a avertizat Năstase.
Cel mai probabil cifrele sunt cele care i-au convins și pe responsabilii de la Bruxelles în privința hidrogenului pentru stocaj, pentru că „au temperat discursul legat de hidrogen și acum promovează pompele de căldură”. Pericolul este însă acela ca și în domeniul pompelor de căldură să apară soluții chinezești la 10% din preț „și, ulterior, o să realizăm că iarăși transferăm banii de pe continentul european în China, în loc să îi folosim în Europa”, a mai spus Năstase.
Energia regenerabilă s-a produs cu banii noștri, cel puțin în cazul României subvențiile fiind mari, iar în prezent se caută soluții pentru a face energia accesibilă și a tempera creșterea prețurilor și a profiturilor din domeniu, a explicat Năstase.
„Au existat niște indicații date de Bruxelles – investițiile să fie amortizate în 10 ani, marja de profit ar trebui să fie în jur de 7%, dar nu au fost reguli stricte, au fost doar niște indicații. Fiind o recomandare, nu au luat-o mulți în considerare. Și atunci suntem în situația în care toată lumea și-a dorit să își recupereze investiția într-un an-doi și să beneficieze 10 ani de subvenție. Și ne mirăm când vedem mașini de lux și bogăție în zona asta, toți banii sunt luați din subvenții.
E clar că a fost creat acest cadru european, dar nu s- a avut în vedere responsabilitatea asupra cheltuirii banilor. Nu a fost o omogenitate la nivel european”, a punctat președintele ABIEC.
„Pentru inovare ai nevoie, în Europa, de locuri unde să ai presiune administrativă mică, dar nu prea sunt astfel de locuri”
Soluția pentru ca Europa să elimine gap-ul față de SUA și China, menționată în raportul Draghi, este accelerarea investițiilor și dezvoltarea tehnologiilor avansate. Marian Năstase explică de ce în Europa nu există condițiile propice dezvoltării unor soluții de tip Silicon Valley în SUA, menționând că „nu există premisele pentru așa ceva, ar însemna să creăm o bulă în interiorul unui hățiș de sisteme, iar sistemele respective nu vor accepta niciodată”.
„Silicon Valley nu a apărut pentru că s-a implicat statul. Silicon Valley a apărut pentru că erau oameni cu bani și oameni cu idei în America și aceștia s-au întâlnit într-un loc prietenos. Acolo, oamenii cu idei au început să le materializeze, beneficiind de sprijinul unor oameni cu bani, fără să fie obligați de dimineață până seara să stea să-și facă situații financiare, să-și depună declarații, fără să completeze zece mii de formulare codificate, super codificate, electronice. Oamenii aceia au avut parte de o zonă în care presiunea birocratică a fost minimă.
Silicon Valley nu a apărut în Boston sau Washington, ci în California, pe coasta de vest. Dacă se duceau la Washington nu se întâmpla nimic. Nu ştiu să existe high-tech -uri acolo. Nu că ar fi condiții mai rele de climă sau de calitate a vieții. Doar presiunea administrativă este mult prea mare. Pentru inovare, ai nevoie, în Europa, de locuri unde să ai presiune administrativă mică, adică o țară care să fie prietenoasă din acest punct de vedere, dar nu prea sunt astfel de locuri…”, a spus Năstase.
Atu-ul Europei este în schimb pe partea de cercetare fundamentală, pentru că, spune Marian Năstase, statele știu să coopereze și au infrastructura necesară, știu cum să evalueze proiectele, cum să aloce banii, cum să le analizeze la nivelul birocrațiilor europene și cum să se pună de acord.
„Agenția Spațială Europeană este un proiect care, după părerea mea, trebuie dezvoltat, pentru că cercetările care se fac acolo pentru diferitele misiuni pot să-ți aducă avantaje comerciale, adică materiale noi, software-uri noi. Iar acestea pot fi convertite ulterior în comercial. E mai uşor când pornești de la o cercetare fundamentală și ulterior să le convertești. Acest lucru implică fonduri mari pe care, în general, privații nu sunt dispuși să le investească. Nu cred că niște antreprenori privați ar fi construit vreodată acceleratorul de particule CERN din Elveția”, este de părere Năstase.
Cum prinde aripi euroscepticismul
Marian Năstase s-a referit și la condițiile pentru un euroscepticism în creștere, chiar peste valorile oficiale, subliniind că „în principiu, toată lumea critică Comisia Europeană”, instituția fiind percepută ca un factor punitiv.
„Comisia Europeană nu împarte decât pedepse, amenzi, anchete, investigații, reguli. Nu am văzut de la Comisia Europeană sisteme de bonificație, sisteme de premiere pentru cei care fac ceva. Vă dau un exemplu concret. Vine Comisia Europeană acum și spune: hai să reducem emisiile cu 40%. Dar noi le-am redus din banii acționarilor, din banii companiei ALRO. Dar nu primim nimic că am făcut asta. Iar concurenții noștri din Europa, care nu au făcut nimic până acum, se duc şi iau bani gratuiţi de la Bruxelles, din banii cetăţenilor, ca să-și reducă emisiile. Mi se pare corect ca, dacă am făcut ceva bun, să primesc un premiu de la CE. Asta ar creşte acceptabilitatea socială a politicilor europene”, susține Năstase.
Instituirea unor ordine de merit ar stimula cu adevărat mediul privat să devină competitiv. „Așa cum există o ordine de merit la producători, trebuie să faci o ordine de merit și la consumatori, astfel încât să ai prioritizări. De exemplu, dacă o companie este eficientă, trebuie să aibă acces la energie, cu un anumit discount. Că sunt unii care iau bani de la Bruxelles, nu fac nimic, dar beneficiază şi de energie ieftină. Nu e normal. Vorbim de o problemă de redefinire a mecanismului”, a întărit Năstase.
Președintele CA al Alro spune însă că, în fapt, Comisia Europeană nu are o relație strânsă cu mediul de afaceri. „Ei se izolează din ce în ce mai mult. Ceea ce, în opinia mea, este o greșeală. Ei folosesc foarte mult mediul academic, dar fără contact în lumea reală. În plus, de la scandalurile cu firmele de lobby, Comisia și-a redus și mai mult posibilitățile de a afla ce se întâmplă în economia reală. Iar noi toți ne dorim să nu ne mai gândim la Comisie ca la „noi și ei” ci doar la „noi”. Toți suntem părți din Europa”, a punctat Marian Năstase.
euro24info.com
