Există, în istorie, un moment numit sugestiv „Noaptea cuțitelor lungi”. Nu despre asta scriem astăzi, ci despre armă în sine, precepută mai mereu simbolistic pe scena politică. Personajul principal al „povestirii” noastre de astăzi este Florin Cârciumaru, încă senator PSD. Nu-s ironic, chiar așa este. Până la data validării viitorilor aleși în Parlamentul României, Florin Cârciumaru este încă senator. Deși i s-a promis constant – mai ales în momentul în care ezita să predea partidul – că va prinde un nou mandat de senator, iată că soarta nu i-a fost tocmai favorabilă fostului barosan din PSD Gorj. Ani la rând, după înlăturarea lui Mischie, Cârciumaru și Călinoiu jupâneau la greu județul, cu toate instituțiile la pachet, pe principiul All Inclusive. Totul era controlat de binom.
Pe actualul șef al PSD Gorj, Mihai Weber, l-a făcut mare Florin Cârciumaru. Azi, senatorul „plătește”. Așa cum a girat debarcarea lui Mischie, apoi cuțitarea lui Călinoiu, astăzi, fără a-i veni să creadă, Florin Cârciumaru culege ce a semănat. Cuțitul, în PSD Gorj, se transmite de la o generație de șefi la alta. După ultima operațiune de spintecare, i se șterge lama, se dă cu ulei și se bagă-ntr-o teacă aparte, de unde nu va fi scos de către apiranții la șefie decât atunci când e momentul. În mod cert, Mihai Weber știe ce-l așteaptă când îi vine ceasul. Speră probabil să nu apară prea repede clipa aia. La fel a sperat și Florin Cârciumaru. În cazul acestuia, a durat ceva.
Sigur, nu e deloc fair-play modul în care conducerea PSD s-a comportat cu el acum. Dacă mă întrebați pe mine, eu aș fi rupt pisica-n două și l-aș fi anunțat din timp că nu mai face parte din schița monolitului. Chit că poate pleca la alt partid (s-a tot vehiculat Pro România). Așa cred că ar fi fost etic. Dar tot eu, care cred în karma, înțeleg și realizez că i se răspunde cu aceeași monedă, chiar cu același revers… Nu te poți purta pe jupâneală și să aștepți lucruri bune-n replică. Nu primești bine nici dacă faci bine, ce să mai spun de ălea rele…
Pentru că nu a îmbătrânit degeaba-n PSD, Florin Cârciumaru a realizat că mai are șansa obținerii unor chestii dacă nu părăsește partidul. Așa că a decis, deși-l ustură-n suflet, să rămână și să suporte rușinea de a fi trecut la „și alții” care vor primi ceva-n compensație că au fost acolo.
Oamenii politici cu funcții mari sfârșesc – într-o proporție covârșitoare – urât, fără decență. Nu am văzut unul care să fi zis „Fraților, gata, pun ghetele-n cui și las partidul/funcția unuia mai bun/mai descurcăreț ca mine”… Nu, se agață cu ghearele și dinții, doar-doar mai durează mărirea lor. Nu acceptă decăderea sub nicio formă… Trist, ce să zic?
Ionuț Catrina
