de Alin Peptan
Făcând parte din cotidianul gorjean, nici sportul nu face deloc abstracție din criza prezentă acum pe meleagurile lui Brâncuși. Iar respectiva criză, cel puțin pentru noi, cei care ne-am născut și am învătat să asimilăm cam toate realitățile politice, sociale sau de altă natură, se leagă în mod direct de ce se întâmplă cu CEO. Oameni concediați sau deja amenințați cu nemiloasa ”restructurare” cerută de urmașii ”băieților deștepți”, proteste ale unor sindicate fărâmițate și voci care spun ”Gata, până aici!”, toate astea fac parte din tabloul dominant al celei care a fost vreme bună, principala sursă de venit a gorjenilor. Un tablou ce nu mai are nimic comun, din păcate, cu ”energia pământului românesc”, energie rămasă și ea doar o simplă reclamă pe la televizor… Și apropos de TV, cei care urmăresc cu precădere lumea sportului, constată că nu mai e loc nici de handbal și nici de baschet, cel puțin pentru aceeași gorjeni. Le-a mai rămas poate, doar fotbalul, un ”sport rege” mutat la Severin ”pentru o cauză nobilă”, așa cum spunea un oarecare Grig (și el un fost cel mai tare din oraș), o echipă ce se zbate acum nu doar pentru a-și continua drumul revenirii la Târgu Jiu, ci și pentru simpla și banala supraviețuire. Ei, da! Exact aici am să mă opresc și am să încerc să despic puțin firul în patru, punând câteva întrebări și căutând eventuale răspunsuri despre respectiva supraviețuire, dacă este legitimă sau nu. Și răsfoind mai întâi presa locală, am dat peste fel de fel de opinii, unele ”de mijloc”, altele extrem de radicale. Culmea, că unele (și cele mai vehemente) vin tocmai din lumea ”pandurului”, acolo unde actuala sau fosta echipă condusă de Narcis Răducan și Edi Iordănescu este pusă la zid! Și nu la zidul plângerii, ci chiar la zidul ce trebuie demolat, nivelat chiar pentru a face loc poate, unor alte personalități din trecut sau… viitor. Fără să dau nume, se uită că în același trecut amintit mai devreme, foste ”personalități” făceau din ambiția personală, istorie, odată cu promovarea în prima ligă, aducerea titlului de vicecampioană și a unei frumoase aventuri europene pentru Târgu Jiul ”pandur”, iar acum au ajuns să promoveze doar revenirea în anonimat și chiar desființarea! Singura idee însă, ce mi s-a părut foarte pertinentă în cele citite din lumea ”pandurului” este aceea a alegerii între fenemenul sportiv și cel social. Între realitate și să recunoaștem, dorințe. Între oameni simpli (care până nu demult au cotizat fără să aibă dreptul de a spune nu) și boemul performanței în sport. Ei bine, aici, răspunsul la întrebarea ”Se merită?” cred că deja capătă accente mai mult decât evidente pentru gorjeanul reprezentat de subsemnatul… Deoarece, nefiind deloc un venetic, nu ai cum să pui înainte o plăcere în detrimentul supraviețuirii a însuși omului de rând. Iar concluzia evidentă este că trebuie căutată o altă soluție pentru salvarea unui vis pandur, fără a fi afectată integritatea socială a gorjeanului de rând. Mai pe românește sau chiar oltenește, ”fuseră vremuri bune, dar orice început are și un sfârșit”, iar acum, ”lăsarăm pe alții să se descurce”. Cu alte cuvinte, să dăm voie CEO să-și facă ordine în propria ogradă și dacă nu mai poate, să lase loc la cine… mai poate! Că se numește investitor, nou acționar, asta ar fi varianta cea mai elegantă, dar și cea mai practică. Și pentru cel care vrea să-și păstreze locul de muncă și pentru cel care încă lucrează în minerit și dorește să vadă în continuare CEO sau două ciocane pe tricourile pandurilor. Prin Liga I sau prin Europa… Așadar, în vremuri de criză mai e loc… de-o repriză? Eu unul, personal, aș vrea să cred că da. Numai că trebuie făcut și un compromis, lăsând la o parte războaiele personale și orgoliile de oameni ”mici” care au fost odată ”mari”.
PS: S-a comentat intens în ultima vreme de salariile generoase pe care le au fotbaliștii, de discotecile pe care le tot vântură, dar de prea puține ori am auzit să se pomenească și despre lefurile cel puțin la fel de generoase pe care le au sutele de directori și directorași de la ”Complex”, de manelele care le răzbat din difuzoarele mașinilor de lux ale acestora pentru a devenit aspiratoare de companioane ori amante, de ”excursiile” gratuite prin țări care mai de care mai exotice, de vilele care le răsar mai ceva ca ciupercile după ploaie… Deci care ar fi diferența? Poate aceea că, unii mai mor pe teren din când în când, iar alții în brațele consoartelor sau ale unor partide politice. De aici și întrebarea: gorjeanul de rând nu poate prefera și el măcar o partidă… de fotbal? Sau cel puțin măcar încă o ”repriză” de Liga I.
