Pătrunși de o reală vocație a schimbării, sarcina votului trebuie să fie nu doar o capacitate ficțională, ci o acțiune concretă prin care să îți miști fundul până la secția de votare și să dedici doar cinci minute din viața ta pentru cei care vrei să te reprezinte în următorii patru ani.
E foarte simplu, nu-i așa? Dar oare câți dintre noi vor face acest mic gest?
Atenție! Dacă nu veți face acest lucru minimalist de a vă exercita dreptul de vot veți da naștere unui întreg curent de confesiuni și bârfe la adresa celor pe care alții i-au ales să te reprezinte. Frustrările nu ar mai trebui să fie o opțiune. Aproximările nu sunt întotdeauna lipsite de risc; degeaba crezi că va ,,ieși sigur” primar unul sau altul din inerție. De regulă, ,,cântarul interior” este de multe ori înșelat de ,,realitatea grosolană”. Finețurile intelectuale sau de interpretare nu sunt tolerate în acest borș politic în care îi vedem pe toți amestecați de-a valma de cei care au interese să ni-i înfățișeze în acest mod totalmente nediferențiat.,,Regizorii care construiesc montajul” acesta știu precis ce fac și câștigă bani grei de urma menținerii acestei stări de ambiguitate la nivelul percepției publice.
Păpușarii știu să își reprezinte activ și cu ferocitate interesele iar maimuțoii pe care îi scot în față au orgasm al papilelor gustative când li se arată banana guvernării pentru a uita de morcovul Opoziției, care i-a pătruns atât de adânc atunci când se așteptau mai puțin.
Adeseori îi vedem în spațiul public pe cei care cred că recită simfonii electorale plăcute auzului când, de fapt, emit doar niște grohăituri monosilabice. Maeștrii acestui comportament deșănțat sunt fix aceia care își clamează inocența ori de câte ori au ocazia sperând, prin această metodă, că vor mai dobândi un mandat și își vor consolida poziția de putere în administrație și în partid. După recitarea fantazărilor pe un ton apocaliptic, pupincuriștii din jurul acestor candidați cad pe spate de extaz exact ca panaramele rujate și botoxate când aud foșnetul banilor.
Povestea prostituției politice merge mai departe. Trist este că și foarte mulți oameni de bună-credință sau bine intenționați cad pradă și sunt luați de acest tăvălug al parvenitismului și al vulgarismului. Cei care se mențin în orizontul firesc al unui psihic apt de înțelegere observă tentațiile deturnărilor de sens care pândesc la tot pasul. Este foarte dificil să menții un echilbru între toate aceste stări contradictorii. Printre atâtea impasuri, suferințe sau entuziasme, poziția personală a fiecăruia dintre noi este cea care va face diferența. Nu există o vitregie a oamenilor și a vremurilor, ci destinele ni le croim singuri prin influențele pe care le acceptăm și la care aderăm ulterior. Noi suntem responsabili în mod direct de orice alegere făcută.
Adeseori, evenimentele pe care ni se pare că le stăpânim ne lovesc cu o forță brutală și uluitoare la care nu ne-am fi așteptat. Tocmai pentru că iluzia pe care ne-o creăm prin ceea ce ne spun alții este extrem de periculoasă. Concluzia este una cât se poate de clară: dacă vom judeca cu propria minte ce ne transmit ceilalți vom avea numai de câștigat. Ei încearcă să ne arunce permanent într-o fundătură a destinului mărunt, ca formă a plictisului maladiv pe care l-au dobândit după ce au trecut prin atâtea funcții ale statului. Pe bani foarte mulți, desigur. În loc de slujitori ai statului au devenit îngrijitori ai propriilor interese. Pentru că noi le-am permis!
Acești iluzioniști bătrâni, ce au hrănit alegătorii cu amăgiri siropoase ani de-a rândul, știu că în această campanie electorală ei își vor susține ultima probă a măiestriei și vor vedea astfel dacă ,,vrăjeala” lor încă mai ține.
”Dezvrăjirea” noastră le va afecta serios conturile și afacerile cu instituțiile statului din care de ani de zile se aprovizionează copios și cu maximă nesimțire.
Leonard Filip
