Ce va mai rămâne din CEO după închiderea a 80% din minerit? Este întrebarea care se află pe buzele a mii de mineri și energeticieni. Cărțile se fac în aceste zile și se lucrează la Planul de restructurare și decarbonare, care va redefini Gorjul pe harta energetică și economică a țării. Este bine că totuși există un plan. Depinde și dacă va fi pus în operă de către stat și de către cine va conduce compania în următorii ani.
Este clar pentru toată lumea că, în actualul context, țara noastră se află în poziția ca mai devreme sau mai târziu să renunțe la cărbune. Aceasta va fi prima etapă a Planului de decarbonare la nivel național și european. Sigur că nu toate țările vor renunța așa de repede la cărbune, ci doar cele care fac parte din Green Deal. Este vorba în principal de țările UE care au termocentrale pe bază de cărbune. Unele vor scăpa de termocentrale mai repede, altele mai târziu.
Nu toți cetățenii din statele UE își permit să achite energia verde. Apoi, nici nu au ce pune rapid în locul termocentralelor pe bază de cărbune. Europa celor 27 de state membre ale UE va renunța mai repede decât restul lumii la combustibilii fosili. Poate că va fi motorul care va porni revoluția electrică la nivel global. O revoluție care ar fi trebuit să înceapă mai de mult. Problema este ce punem în loc și ce se va întâmpla cu economiile și zonele care depind de cărbune și de gaze naturale. Poate că vom apuca să vedem sfârșitul cărbunelui, poate și pe cel al gazelor, dacă vom mai fi prin zonă peste 30 de ani.
Problema nu este renunțarea la cărbune, ci care sunt alternativele la cărbune. Este clar că nu se va putea trece imediat la energie verde, ci la energia pe bază de gaze naturale, care de asemenea emite noxe pentru care se achită certificate de CO2, de asemenea. Pare că este varianta către care tinde și Complexul Energetic Oltenia până în 2050. Până în 2025 vom mai rămâne cu doar două blocuri de cărbune, adică mai nimic față de ce este acum și față de ce era pe vremuri. Este pus sub semnul întrebării viitorul economic al județului Gorj și chiar existența acestuia.
Cine va reuși să construiască o industrie solidă în zonă care să mențină aici populația? Nu mai vorbim de viitorul energetic al țării și al regiunii, dacă Planul de restructurare va eșua. Planul pare să fie unul pe placul Comisiei Europene și cel mai probabil va fi avizat de către aceasta. Nu spune nimeni că nu este bine să respirăm un aer curat, dar avem nevoie de continuitate economică. Germania și-a negociat păstrarea grupurilor pe cărbune până în 2038. Poate că vor apărea tehnologii de captare a CO2 și cărbunele va continua.
De ce țara noastră și-a propus să elimine complet cărbunele până în 2030? Cine va mai asigura independența energetică a țării? Nu va dispărea iarna în mod clar. Va trebui ca, în anumite perioade, întreaga țară să depindă de doar două grupuri pe cărbune și restul pe gaze naturale. Apoi, să nu mai mizeze nici pe cele două grupuri pe cărbune și, după 2050, nici pe cele pe gaze naturale.
Vrem, nu vrem, suntem într-o zonă cu ierni destul de grele și nu locuim sub palmieri. Avem nevoie de surse certe pentru energia electrică și termică. Poate că oamenii de știință sau politicienii vor rezolva această problemă. Până atunci însă, vor trebui să asigure un viitor angajaților de acum ai CEO și economiei județului, că va fi una în domeniul energetic sau în alte domenii de activitate.
Andrei Merfu
