O femeie în vârstă de 59 de ani, originară din zona Moldovei, a devenit printre cei mai renumiţi pictori pe sticlă din Gorj. Valerica Miuţe, dă lecţii de iconărit, care este de altfel un meşteşug tradional, fiind unul dintre îndrumătorii Şcolii Populare de Artă din Târgu Jiu la secţia externă Tismana. Femeia a învăţat să mânuiască pensula după ce a luat lecţii chiar de la măicuţele de la mănăstirea Tismana. Acum împărtăşeşte ceea ce a învăţat de la măicuţe tinerilor care doresc să se perfecţioneze în ceea ce priveşte tehnica de a picta pe sticlă.
Alina POPESCU
Valerica Miuţe s-a născut în apropriere de Roman şi a ajuns în Gorj după ce l-a cunoscut pe soţul său, care este originar din Turceni. Au împreună un fiu care în prezent lucrează ca psiholog în Bucureşti. Datorită serviciului au locuit până nu de mult în Tismana, în apropierea mănăstirii deja consacrate. Valerica Miuţe a lucrat mulţi ani la Hidroelectrica iar din 2001 la societatea Hidroserv, ca electrician şi macaragiu. Din 2007, după ce a urmat o şcoală de maiştri, a prestat activitate de tehnician la Departamentul de Resurse Umane în cadrul aceleași societăţi. În urmă cu doi ani a fost disponibilizată de la Hidroserv, după care s-a pensionat anticipat. În 2010 a devenit profesor de iconărit, având un contract de colaborare cu Şcoala Populară de Artă din Târgu Jiu. Valeria Miuţe locuieşte acum în Târgu Jiu şi îi îndrumă pe cei care doresc în tainele picturii naive. Lucrările proprii au fost apreciate la toate târgurile la care a participat, fiind premiate de fiecare dată.
Şi-a exprimat durerea prin desen
Iniţial, femeia a început să deseneze în creion, asta după ce a fost la mai multe şedinţe de bioenergie. Asta se întâmpla în urmă cu aproape două decenii. Valerica Miuţe a mai avut un copil, care a decedat la doar câteva zile de la naştere. „Căile pentru pictură mi s-au deschis după ce am fost la medicul Daniel Popescu, specialist în bioenergie şi acupunctură. M-au convins nişte colege să merg, eu nu aveam nicio problemă. În momentul când m-am dus, după câteva şedinţe, am constatat că, de fapt, sufeream datorită faptului că mi-a murit copilul. Domnul doctor a realizat, pentru că eu am început să desenez, cu creionul. Am acolo, la dumnealui, un dosar întreg cu desene. Desenam fără mă gândesc la o temă anume. Nu ştiu de ce desenam, aşa simţeam. Atunci dânsul mi-a sugerat să pictez icoane pe sticlă. Aşa m-am dus la măicuţele de la Tismana, să văd cum pictează. Şi aşa am învăţat să pictez pe sticlă. Sunt prietenă şi acum cu măicuţele. M-am dus de câteva ori, am văzut tehnica picturii pe sticlă şi m-am apucat şi eu. Mai îmi dădea măicuţa modele, dar eu dacă vedeam un model îl făceam pe sticlă. Am făcut aşa cum am considerat eu dar lumea le-a apreciat, chiar şi criticii”, a declarat Valerica Miuţe.
A făcut o pasiune pentru pictura pe sticlă
În ultimii şase ani, Valerica Miuţe a îndrumat câteva zeci de tineri şi nu numai în ceea ce înseamnă tehnica de a picta pe sticlă. Fiecare dintre învăţăcei îşi poate păstra lucrările proprii, spune femeia, explicând că ţelul său nu este acela de a scoate bani din acest meşteşug, ci de a-l împărtăşi mai departe. „Îndrum şi tineri şi persoane în vârstă, şi doamne profesoare, pe cine vrea. Am avut înscrise şi 21 de persoane şi nu trebuia să am aşa multe, dar dacă oamenii au vrut să picteze, îmi era greu să-i refuz. Acum am la clasa mea şi o familie, mama, tata şi fetiţa. Sunt din Târgu Jiu. O fată este de la Sadu, iar ceilalţi sunt din zona Tismanei. Icoanele pe care le fac atunci când încep să înveţe le dau lor. Acum, pentru sfârşit de studiu, am făcut 12 icoane să le avem pentru expoziţii. Lucrările pe care le realizez de obicei le păstrez, nu prea vreau să le vând. Vreau să le ţin pentru expoziţie”, a explicat Valerica Miuţe.
