de Ionuț CATRINA
Teoretic, partidele politice intră într-o bătălie electorală sperând să-și convingă „publicul” că merită, vreme de patru ani, votul de încredere. Tot teoretic, se dă o bătălie de idei și fapte între majoritatea formațiunilor politice. Practic, lucrurile stau și nu prea așa.
Nu mai surprinde pe nimeni că-n timpul campaniei electorale competitorii aruncă cu lături sau rahat unii după ceilalți, sperând să-i impresioneze până la lacrimi pe oamenii creduli cărora le place acest spectacol ieftin. Da, ca nație, suntem o specie aparte rău de tot, tânjind după bălăcăreală și alte atacuri ieftine (sunt mulți care suspină după atacurile de la orele 17.00-18.00 ale fostului „președinte-jucător”, sunt mulți care tremură de plăcere când politicianul ipocrit scrie pe Facebook vrute și nevrute despre adversari, uitând că-i la fel de corupt, penal sau mincinos el însuși). În consecință, cei mai mulți dintre adversarii electorali oferă oamenilor pe tavă tot circul de care pot da dovadă. Se lansează acuzații, se aruncă ofense și tot soiul de cuvinte dure, au loc atacuri cu baioneta la persoana contracandidaților, ba chiar se aduc în discuție, câteodată, detalii intime, strict de natură personală. Totul spre deliciul celor ce salivează, balele curgându-le pe piept: „– Bă, ce i-o mai zise ăla! Văzuși?” „– Da, bă, e dat dracu’ ăla!”. Gata, oamenii sunt păcăliți pentru încă un mandat…
Se termină la un moment dat și circul din campanie și, inevitabil, apar sclavii. Cum îi recunoașteți pe aceștia? Sunt cei care merg la așa-zise negocieri cu puternicii reconfirmați ai zilei, gudurându-se umil, doar-doar prind și ei un oscior, o cojiță de mălai. E chestie de bărbăție să te ploconești în fața unuia de are, fie și pentru moment, cuțitul și pâinea, corect? Adică toată campania ai atacat frontal, spre deliciul publicului, iar acum… vrei și tu ce-o fi. Asta atitudine în spiritul celor care poate au votat sperând într-o schimbare, asta coloană vertebrală, asta respect pentru votanții de te-au creditat! Mișto rău de tot, nu? Păcat că-i față de bieții naivi, buni doar să pună ștampila! I-am judecat, o recunosc, pe cei care tot afirmă că toată clasa politică e compromisă, că toți oamenii politici sunt la fel etc. Sincer, ce să creadă – sau cum să-i schimbi unui om percepția – când „adversarii” se pun capră pentru o majoritate simplă sau de două treimi, în schimbul unor foloase, funcții etc.?
De la statul capră se ajunge la clasicul lins: „da, șefu’, sigur!”, „șefu’, să trăiți!”, „șefu’, ordonați!”, „scuipați aici, șefu’, nu vă jenați!”, „vai, șefu’, ce grozav sunteți!”. Bine, ca alegătorii să nu realizeze că ți-ai urmărit strict scopul personal, o arzi la infinit cu textul prestabilit: „binele civic”, „interesul cetățeanului”, „buna funcționare a actului administrativ” și altele asemenea.
Sincer, cât credeți că mai puteți păcăli oamenii?
