Probabil ați urmărit la știri evoluția lentă – spre viteza unui melc opărit în vremuri caniculare – a situației tensionate dintre UDMR și restul coaliției de guvernare. Nu se poate numi criză, că nu e o criză autentică. Adică, na, reprezentanții minorității maghiare au respectat ce și-au asumat, așa că nu sunt motive de a li se forța ieșirea de la guvernare.
Alta e treaba. Și e veche.
Încercăm, în câteva rânduri, să explicăm câte ceva.
Fact 1: Derapajul – repetat și perfect asumat al lui Viktor Orban – nu e la întâmplare. Rusia încearcă să destabilizeze orice se poate din interiorul NATO. România e o pâine de mâncat. Ne ducem des după fentă, avem botul format.
Fact 2: V-ați întrebat cum dracu’ UDMR are voturi la alegerile parlamentare în toate secțiile electorale din România? E normă de partid, trasată la nivel național, ca UDMR să ajungă mereu în parlament. Da, o ajută marile partide.
Fact 3: Toate, dar absolut toate partidele mari din România, după 1992, au ajutat permanent UDMR. Mereu acolo, la butoane, maghiarii beneficiază de mulți ani de așa-numita „discriminare pozitivă”.
În loc de concluzie… nu se impune scoaterea UDMR din alianță acum. Ar radicaliza niște elemente, chiar pe mulți români cu pretenții naționaliste, care îi idolatrizează pe Orban și Putin. Trebuia de ani rezolvată – elegant, politic, procedural și legal – problema. Azi nu-l mai acuzam ipocrit pe Hunor că nu se dezice de Orban. Pam-pam!
Ionuț Catrina
