Am tot spus, fie la radio, fie la tv, că mi se pare normal să știm câți români mai sunt în țara asta. În primul rând, să știm câți mai votează. În țară, în județe, în orașe ori comune etc. Nu mai avem vorbe în anii preelectorali sau electorali.
În al doilea rând, știm câți oameni se află la nivel de fiecare U.A.T., deși unii nu-și doresc asta.
Dar… nu cred că vom avea cifre exact nici după mult trâmbițatul recensământ 2021, cu finalizare (probabilă) în 2022. De ce? Păi avem cauze multiple: deși părea că-n prima etapă s-au făcut progrese mari față de expectanțe, nu e chiar așa. S-a greșit mult, în multe cazuri, ceea ce înseamnă că trebuie reluate sute de mii de chestionare la nivel național. Câteva zeci de mii au fost doar la noi…
Recenzorii sunt, în numeroase cazuri, persoane care au serviciu, astfel că fac după program recenzarea „door to door”. Care implică – în cazul optim – undeva la 30 de minute/persoană. Faceți voi calculul pentru un sector/o zonă etc. Asta, repet, în cazul în care totul merge șnur: e omul acasă, știe toate informațiile etc. Altfel… Dumnezeu cu mila!
În etapa asta, a doua, care nu se va prelungi deși eu nu cred că se poate încadra în calendar, au fost sunați oameni pentru recenzarea unor rude decedate în decembrie 2021 sau ianuarie 2022. Care au fost prinși în recensământul lui pește prăjit, că erau prinși când era el planificat. Și multe alte anomalii…
Iar noi avem speranța că vom ști exact câți români mai sunt în țara asta, ă? E clar.
Ionuț Catrina
