A fost prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru „Elvira Godeanu”. Extraordinar! Talent, muncă, valoare, stres și o excelentă organizare. Jos pălăria în fața organizatorilor! Iar Cosmin Brehuță și Iani Gârbaciu merită aplauzele noastre, ale tuturor. Nu a fost ușor. Chiar deloc!
Vă supun lecturii un soi de cronică pe care am făcut-o piesei în care a jucat foarte ok Mihai Bendeac. Am așteptat să văd diferența între Bendeac la tv și Bendeac la teatru. Există, vă asigur! Dar vă las textul, să vedeți cum a urcat actorul pe scena noastră:
„Bani din cer” de-ți pică…
… și tot trebuie să-i numeri. Nu de alta, dar dacă te prinde poliția, să știi cam ce-aveai în buzunar și peste cât noroc ai dat. Ei bine, vorba asta din bătrâni se aplică la… centimă situației funcționarului Henry Perkins (bine jucat de Mihai Bendeac), care – după o altă zi tipică vieții sale anoste – este lovit (?!) de noroc. Insipidul contabil, prototip al britanicului cu tipicuri enervante, plictisitor de cotidiene, încurcă servieta personală cu una burdușită de 735.000 de lire. Totul de ziua sa de naștere. Nici nu știi dacă e noroc sau ochi de drac la mijloc…
Într-o distribuție evident echilibrată, sub bagheta magică a nonconformistului regizor (și actor de geniu) Horațiu Mălăele, asistăm la o transpunere a unei situații umane perpetue cu un final relativ previzibil: ființa, sub povara unei îmbogățiri subite, își schimbă trăirile, emoțiile și/sau familia. Jean Perkins (un recital în acest rol oferit de magistrala Mihaela Teleoacă, actriță ce reușește să treacă printr-un întreg registru stilistic – de la omul treaz, nebăutor de alcool la cel rupt de aburii lui Bacchus, ca să revină abrupt la omul treaz) este soția banală a unui funcționar și mai previzibil, care-i organizează petrecerea de ziua acestuia acasă, în așteptarea celor mai buni – și foarte probabil singurii – prieteni de familie, Vic (Dragoș Huluba, în mod sigur cel mai cameleonic personaj al piesei!) și Betty (Delia Nartea, în rol secund bine jucat, extrem de convingătoare în ipostaza femeii care vrea să-și schimbe norocul – și soțul – pe alte meleaguri însorite, dar cu o valiză de bani sub cap).
Cum subiectul piesei se concentrează în câteva ore de agitație, la final de zi, devine (tot mai) evidentă încrengătura de fapte, situații și de nume pe scenă. Spuneam, mai sus, că Vic este probabil cameleonul acestei piese. Într-un moment de agitație, sub povara impersonării multor identități, este întrebat de (adevăratul) Henry Perkins ce crede despre o situație. Vic, sincer și cu lehamite, mărturisește sec: „Nu știu nici eu ce să mai cred”… Mai rar o așa de sinceră confesiune a unui personaj, confuz sub cavalcada de nume pe care trebuie s-o gestioneze!
În învolburarea de evenimente apar gradat – și parcă agasant, cât să genereze emoții lui Henry, care vrea să scape de viața de până mai ieri, de Anglia și de un viitor asasin – doi polițiști (Marius Drogeanu și Liviu Pintileasa, unul mai pătat ca altul, supuși păcatului mitei și al drogurilor) și un enervant șofer de taxi (Șerban Georgevici), sâcâitor cu aparatul lui de taxat, cu mașina parcată periculos „chiar după colț”, dar care salvează moralul tuturor – și întreaga situație, în fapt – la final, când îi subtilizează unuia dintre polițiști, deja drogat, servieta cu bani, adevărata servietă a lui Henry, dar și o a treia servietă, „căptușită” cu cocaină… pură. Totul, în uralele personajelor, care își împart banii în mod egal, probabil urmând să plece la pachet spre… Buenos Aires.
Nu poți să nu savurezi prestația scenică a echipei, nu ai cum să nu te delecteze moravurile, conjuncturile, ironia sorții și chiar ansamblul opozant „agonie-extaz” pe care o străbate (ne)norocosul Henry Perkins.
Termin cu o dilemă. Mă macină de aseară: tu cât te-ai schimba de-ți pică „bani din cer”?
P.S.: E talentat Bendeac la teatru. Chiar mai.
Ionuț Catrina
