Despre fostul lider al PSD s-a scris mult în ultimii 4-5 ani, inclusiv când era la pușcărie ca „deținut politic”, așa cum a clamat zilele trecute, când a părăsit penitenciarul în calitate de eliberat condiționat. Sigur, nu are niște drepturi, printre care că nu poate face politică, nu poate candida etc.
Când l-am auzit spunând că este deținut politic, am zâmbit. De ce? Pentru că am simțit ceea ce mai simțisem când l-au condamnat: că au ales să-l salte pentru poate cea mai mică infracțiune din suita de care poate fi acuzat Liviu Dragnea. Am zâmbit pentru că mi-am amintit cum marele Al Capone a fost agățat pentru o datorie către Fiscul american de circa 1.100 de dolari. Da, pare amuzant, dar liderul lumii interlope din SUA acelor ani a fost condamnat pentru o infimă sumă de bani. Ulterior, aflat la răcoare, s-au probat și alte infracțiuni, muuult mai grave, așa că Al Capone n-a mai părăsit vreodată pușcăria.
Situația mi se pare, pe undeva, similară acum. Știu, Dragnea are două dosare grele în cercetare, din care, pe logica faptelor presupus comise de către acesta, nu are cum să iasă nevinovat.
Toată lumea care a trăit epoca cu Dragnea dictator știe, simte că acesta este vinovat de cele care i se impută. Doar că supozițiile trebuie probate legal…
Sintetizând, da, Liviu Dragnea are dreptate să se simtă aiurea. Adică, na… să fii tu cel mai șmecher din toată țara și să te agațe ăștia cu cea mai subțire acuzație? Păi e corect așa?! Inadmisibil, tovarășe!
Mi-ar plăcea să-i văd fața când va fi găsit vinovat în celelalte dosare. Căci va fi. Și știe și el asta. I-ați văzut fața când a ieșit? Sigur, a ieșit ACUM, dar se vedea grija pentru ce va veni. Ce va mai clama când va fi iar condamnat? O ardem tot cu „deținut politic”, tovarășe?
Ionuț Catrina
