Am certitudinea, de foarte multă vreme, că statul român nu doar că nu sprijină trecutul, istoria și valorile acestui neam, dar face tot posibilul să îngroape – în uitare sau la propriu – tot ceea ce înseamnă elemente naționaliste. Sigur, în tendința de globalizare există impulsul (fals, de altfel) de a preamări supra-statele (sau alte elemente discutabile). Omorâm tradiții, îngropăm semnificații, mazilim și mătrășim simboluri (umane ori materiale) pentru că așa e „politically correct”, nu? Pe principiul tot cu iz de extremism numit BLM, statul român – în special după anul 2000 – a dus o campanie susținută împotriva României și a trecutului ei.
Toată această mascaradă este pusă-n scenă de români ajunși în funcții-cheie la nivel administrativ central, care, într-o obediență grețoasă, ling pantofii murdari, plini de sânge uneori, ai unora. Mumă de șmecheri, iar ai noștri… mostră de lăchete. Adică progenitura unui lache.
Noi nu avem voie să deținem istorie, pe care s-o cunoaștem, s-o prețuim și s-o filtrăm corespunzător, că ne face buba la creier. Alții, deși unanim recunoscuți ca păpușari meschini, ne impun constant, chiar zilnic, o agendă națională din care sunt tăiate aniversările ori comemorările unor personalități, simboluri sau modele din trecut. De ce? Pentru că nu e „politically correct” să știm, de exemplu, că un „criminal de război” (gratulat recent, în postdecembrism, cu această etichetă!) a murit în urma unui simulacru de proces, la 1 iunie 1946, cu România în minte și în suflet. Sau că, recent, trebuia aniversat, la nivel național, unul dintre poeții emblematici ai României, Octavian Goga. La Iași, s-a revoltat, pe principiul BLM, o demoazelă cu aere de intelectual, Cosette pe numele mic, din cauză că primarul Mihai Chirica a participat la dezvelirea unui bust dedicat fostului premier. Da, ați citit bine: Goga a fost și premier al României, chiar într-o perioadă extrem de agitată a țării. I se impută – și lui, ca și la peste 75% din intelectualitatea românească a timpului – simpatia pentru extrema dreaptă. România a început, după 1990, un BLM fără să realizeze. Scriitori blamați, oameni de stat terfeliți, istorie ștearsă din încheietura mâinii drepte a stăpânilor. Similar, dar brutal și brusc, au procedat comuniștii cu tot ce nu se pupa cu linia partidului…
Un popor care nu-și cunoaște istoria este condamnat s-o repete, căci toate-s ciclice. Vă mirați că au ajuns sus de tot, la butoane în parlament, formațiuni în care regăsim uneori membri cu idei fixe spre fixiste, oameni care au idei năstrușnice!?! Păi dacă voi ne mutilați istoria și ne prezentați doar modelele voite de voi, ce să mai înțeleagă românul care oricum, în ultima vreme, nu mai citește amănunțit, dedicat și aplecat? Nu are la ce se raporta, nu cunoaște pericolul extremismului, abil mascat în mileniul al III-lea, uneori, într-un naționalism deșănțat. Se poate pica ușor în extreme, mai ales dacă nu (re)cunoști pericolul…
Acest politically correct, deși probabil bine intenționat, tot la extreme duce omenirea. Mare atenție! Voi, prin tot ce faceți, radicalizați oamenii.
Ionuț Catrina
