Martie este luna în care, la nivelul Complexului Energetic Oltenia, se negociază Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă. Este perioada de care se leagă cele mai multe speranțe pentru angajații unei companii care se află în prima linie a Sistemului Energetic Național. Sau așa ar trebui să fie. De ani întregi, la nivelul județului Gorj se vorbește despre faptul că avem de-a face cu o companie strategică.
Este adevărat că vorbim de un producător strategic de energie electrică, folosit în special în perioadele în care alți producători au probleme în ceea ce privește livrările sau când starea vremii își spune din plin cuvântul. Este vorba de perioadele de ger extrem, de iarnă. Atunci, lacurile sunt înghețate și Hidroelectrica nu le mai poate folosi pentru uzinare și pentru a produce energia electrică de care este nevoie în țară.
Mai sunt perioadele cu secetă, când principalul producător de energie din țară, Hidroelectrica, nu are suficientă apă pentru a folosi hidrocentralele. Astfel, privirea celor de la Departamentul Energetic Național se întreaptă către singurul producător care poate livra la orice oră energie electrică, indiferent de anotimp și de temperatură. Mai este și Nuclearelectrica, însă grupurile pe energie nucleară au un regim special și periodic au nevoie de mentenanță pentru a putea funcționa o perioadă îndelungată. De altfel, unul dintre cele două grupuri energetice va fi oprit în curând pentru mentenanță.
Așadar, pare că sunt destul de multe momente în care nu se poate fără Complexul Energetic Oltenia. Unii ar spune că se poate, pentru că se apelează la energie electrică din import. Este adevărat și acest lucru, însă capacitatea de transport nu poate să depășească în momentul de față 2000 de MW. Se lucrează la creșterea capacității de transport, astfel încât aceasta chiar să se dubleze la un moment dat.
Dar statul român ar trebui să fie unul independent energetic. Independența energetică a unei țări înseamnă foarte mult în domeniul siguranței națională. Nu ești la mâna unui alt stat sau companii în ceea ce privește livrările de curent electric. Dependența de energia electrică din import poate fi chiar periculoasă. Nu neapărat din rațiuni geopolitice și militare, cât legat de sănătatea publică. Nu ai cum să nu ai în vedere siguranța propriului popor, chiar dacă vorbim de asigurarea agentului termic, a curentului și a altor resurse esențiale pentru o viață cât de cât normală.
Sunt momente în care nici la importuri nu se poate apela, pentru că în perioadele cu frig extrem, statele au grijă de cetățenii lor și apoi se gândesc la alte popoare. Prin urmare, cu sau fără cărbune, țara noastră trebuie să își facă un plan pentru a menține independența energetică față de alte state și să nu depindă de energia din import. Poate doar când cea din import este mai ieftină decât energia produsă intern
Așadar, este foarte important ca minerii și energeticienii să primească mesaje clare din partea statului cu privire la industria pe cărbune. Este nevoie de o strategie clară pe ani și cu termene concrete. Apoi, cei care încă mai lucrează în minerit trebuie să fie plătiți pe măsura muncii prestate și a condițiilor de muncă existente. Trebuie să se facă totul pentru ca angajații companiei să o ducă puțin mai bine de la un an la altul, chiar dacă firma își va reduce treptat activitatea. Este nevoie de predictibilitate în domeniul energiei pe cărbune, iar politicienii sunt singurii care pot să asigure acest lucru.
Andrei Merfu
