Mai avem câteva zile și scăpăm de campania electorală. Personal – căci nu știu cum v-a marcat perioada asta –, nu mai rezistam mult. Lehamite, oboseală maximă, stres fără rost (nu uitați că neuronul e singura celulă neregenerabilă), rezultate… la care doar sperăm. Da, sperăm să vedem cu totul alți oameni după aceste alegeri locale. Așa cum sperăm să vedem alți oameni și după 6 decembrie, iar Moș Nicolae să ne aducă o altă stare de fapte.
O clasă politică nouă, care să apară peste noapte, e greu să avem. Dar lucrurile se pot schimba treptat. Avem tineri în prim-plan, avem nume de oameni nepătați, avem idei bune de valorificat. Sigur, nu e suficient să punem niște nume pe o listă de la poziția 9 încolo și să clamăm c-am adus tineret lângă noi, când primele 5-6 poziții sunt eligibile în lista lu’ pește prăjit. Evident, ăia de vor prinde lista (scurtă) îs tot dinozaurii cu apucături de combinagiu. În cazul ăsta, totul e degeaba, fiind o mascaradă ieftină.
Am avut, zilele trecute, vizite peste vizite, ai fi tentat să crezi că e atât de important Tg-Jiul încât treburile vor fi roz prin zonă. Neeeeah, stai liniștit, cititorule: deși Rareș Bogdan, Marcel Ciolacu și Dacian Cioloș par a fi nume cu greutate națională, NIMIC nu se va schimba-n Gorj dacă avem aceleași apucături și aceiași ipocriți la comandă și/sau pe liste. Și le/îi avem… Nu așa se produce schimbarea aia adevărată, pe care am dorit-o încă din decembrie 1947, data simulacrului de alegeri care au trasat direcția României până mult după 1990…
Ce ne-au promis nenii ăștia de-i enumerai mai sus? Mare cu sarea la pachet. Dar sare din aia de Himalaya, de zic ăștia c-are proprietăți terapeutice. În fond, un fâs, banală clorură de sodiu. Cam așa și cu spusele acestor jucători din liga a mare de tot. Cum aș putea înghiți gogoși dacă n-am păpat corespunzător mic-dejunul, ha, cum?! E prea dulce gogoașa, indiferent cum ne-o prezintă ăștia. Dai în diabet; în vreme de pandemie, asta e fatal! Revenind la lucruri serioase, acum poate-mi înțelegeți lehamitea, greața în fața campaniei…
Mai avem câteva zile și aflăm numele tuturor aleșilor locali. Că vorbim de primari, consilieri locali și județeni sau de președintele CJ Gorj, totul va fi cât se poate de clar. Atunci poate se termină și cu jignirile, cu certurile între oameni. Am văzut, de când activez în presă, atât de multe dispute cu iz politic care-au degenerat spre certuri majore și relații ireversibil stricate, încât mi-e așa, nu știu cum s-o numesc… Am prieteni buni la PSD, la PNL etc., dar niciodată nu m-am certat cu ei pe teme de politică. Aaaa, că îi sâcâi cu niște realități, niște treburi obiective, e altă discuție! Dar să se strice prietenii sau relații umane din cauza unora care culeg funcții/poziții pe spinarea noastră… NICIODATĂ! Mulți limbrici – cu care am interacționat fie și indirect, în ciuda voinței mele, în perioada asta – trăiesc cu senzația că după 27 septembrie nu va mai fi nimic. Bă, amibelor, există viață pluricelulară și după ziua de duminică! Personal, nu mă voi schimba. Voi deveniți Feți-Frumoși ori balauri?
Stai, uitasem: mai avem de așteptat cu liniștirea situației… Nu mai e mult și începe joaca aia și mai murdară. Cum care, pe ce lume trăiți?!?! Nu avem și alegerile parlamentare tot anul ăsta? Nu ne dă Moș Nicolae cadoul mult râvnit, niște politicieni imaculați, dornici să muncească pentru țară etc.??? Hai, mă, nu vă prefaceți c-ați uitat!
Am auzit deja o primă candidatură din partea unui partid presupus istoric. Nu dezvolt acum, dar mă gândesc la liniștea sufletelor săracilor Brătieni. Cred că-s chill oamenii. În fine, spiritele! Ciudate vremuri trăim, imaculate chiar…
Ionuț Catrina
