E campanie și-i cam păcat să faci politică prin presă. Adică să te-apuci să analizezi, să scrii nasoalele despre PSD, PNL (știți trendul) și restul etc. Nu de alta, dar te acuză lumea că ții cu ăla, cu ălălalt sau cu văru-su… Am mai spus-o cândva, la o emisiune: cei din PSD susțin că aș ține cu PNL, iar cei din PNL afirmau că aș ține cu Marcel Romanescu. Mai am ce comenta, când – cred eu – nu s-a văzut vreodată, la nicio emisiune pe care o moderez, că susțin un partid sau altul? În fine, despre morți…
Aș vrea azi să discutăm puțin despre singurul lucru bun al acestei campanii electorale. Daaa, nu săriți, e și-o chestie pozitivă în toată mizeria asta cu „damf” electoral: se implică din ce în ce mai mulți tineri în politică. Avantajele sunt imense, lăsând la o parte lipsa lor de experiență: sunt nepătați, sunt imuni (deocamdată, desigur!) la ipocrizie, minciună, compromis. În egală măsură, nu au crescut la umbra unor falnici „brazi” (ever green-uri care să le imprime un comportament greșit din start!) de la care să fi învățat oleacă de-ale bune și fără număr de-ale rele. Căci e specific omului (și românului în special) să învețe relativ facil apucăturile, defectele. Vorba aia: împarți miere cu lingura, trebuie s-o mai cureți. Cum o faci? Lingând lingurița. Nu mai zic dacă folosești mâna goală… Ei bine, de la dinozaurii politicii dâmbovițene, cei tineri din anturajul acestora au apucat să vadă cum se distribuie mierea. Gata, nu mai dezvolt despre acei tineri deja compromiși… Nu, azi vreau să vobesc despre tineri precum Iani Gârbaciu, Cristi Scurtu, Nicky Simionescu, Andreea Chirițescu, Raul Dumitru, Lucian Budulan, Tudor Ciutacu (să mă ierte ceilalți, sigur am omis – fără intenție – nume!). Sunt cinstiți, fără scop ascuns, fără obiectiv de GIO (grup infracțional organizat), fără idei de preamărire la trei secunde după lansarea-n politică. Sunt tineri care au decis să intre într-o joacă încă murdară, totul din dorința de a scoate orașul, județul, țara din cercul viciato-vicios în care se tot învârte după 1990. Sunt tineri care nu au făcut primul compromis și de la care am așteptarea de a nu-l face vreodată. De ce? Simplu: primul făcut, clar la al doilea nu poți spune „nu”. Iar apoi… Dumnezeu cu mila Lui! Ești la fel precum ceilalți actanți din jocul depravării. Murdari!
Îmi doresc enorm ca toți acești tineri – dar și ceilalți, care acum deschid ochii-n politică – să nu devină ipocriți și perverși cum sunt cei cu experiență din politica actuală. E păcat, ei reprezintă pe bune ideea unei schimbări pe care o așteptăm de ceva vreme… Au vârsta la care pot spera sincer, fără mizerii-n inimă. Iar noi putem spera cu ei, lângă ei, spijinindu-i să nu se transforme în modelele pe care le urâm din suflet și care abia așteaptă pervertirea. Ați remarcat că nu am dat numele partidelor din care acești tineri frumoși fac parte. Nu, nu trebuie să mai privim așa. Trebuie să investim speranță în acești oameni și să-i ghidăm spre normalitate, oricât de ciudat ar suna asta.
Eu cred în tineri, am spus-o și o voi afirma mereu! Nu mai am vârsta lor (dulce amintire!) și în mod cert nici comportamentul lor, dar mi-a rămas speranța-n suflet că mâine trebuie să fie mai bine. Iar acești tineri sunt speranța mea! Și a dvs., chiar dacă poate nu-i cunoașteți.
Va fi bine, lucrurile se mișcă-n acest sens. Dar trebuie să participăm cu toții la acest bine!
Ionuț Catrina
