Fuga de responsabilitate, prin indiferent ce mijloace, a devenit un sport național ce ne văduvește de părți esențiale ale vieții umane. Parcă am devenit cu toții un mare grup de roboței telecomandați de la distanță de către cei care știu cum să obțină profit maxim de pe urma noastră.
Se joacă magistral o carte în acest joc al manipulării colective: principiul ”built-in obsoletion”, adică ”învechire inserată”, are rolul primordial în moda vestimentară, în industria automobilelor, a smartphone-urilor și, mai nou, chiar și în politică. Tot ceea ce este vechi, trebuie aruncat!
Este regretabil că se pune accent pe modurile de comportament însușite, pierzându-se din vedere modurile de comportament înnăscute și autentice.
În postmodernitatea actuală, învăluită de toate relele ambalate strălucitor în produse de marketing, omul și-a anihilat orice urmă de discernământ în goana nebună pentru a fi mereu în pas cu tendințele care se află în actualitate, indiferent de domeniul în care activează.
Omenirea civilizată a momentului și-a făcut o țintă din sfărâmare tradițiilor pentru a putea venera superficialul și consumerismul facil. Tot tezaurul pe care tradiția din cultura noastră ni l-a transmis de-a lungul secolelor a devenit o supertiție învechită de care ne putem dispensa oricând și fără prea mari eforturi.
Industria marketingului valorifică din plin aceste efecte, prin adaptarea și impunerea continuă a noi mode și tendințe care să satisfacă pofta neostoită de profit a marilor corporații ce furnizează astfel de produse sau servicii. Sentimentele ușor manipulabile ale vulgului devin o sursă de profit pentru cei care știu cum să ”lucreze” cu aceste date.
Cunoașterea nerațională și subaprecierea propriilor valori sunt factorii care amenință să ne distrugă stilul genuin de viață dar și ultimele zbateri convulsive ale idealului de țară ce ne-a mai rămas. Avem nevoie de însănătoșirea cât mai grabnică a mediului de țară și nu doar de instituții care produc funcționari bugetofagi pe bandă rulantă. Comoditatea și inerția indivizilor din societate sunt factorii care stimulează corupția și traficul de influență al clasei conducătoare. Pe cale de consecință, am devenit doar forme fără fond.
Acum, mulți vor sări cu gura să își prezinte cât mai credibil propria versiune asupra situației în care se află. Dar, este știut că fiecare interpretare are miezul ei de adevăr, însă învelișul demagogiei este cel care face diferența pentru fiecare caz în parte.
Orice revoltă contra acestui mecanism de acaparare și suspunere este rapid catalogată drept o stare de nebunie patologică ce contravine cutumelor respectate în mod tacit de către toată lumea. Aceasta nu este doar o observație de bun simț, ci și de un îngrijorător adevăr. Refuzul constant de a te adapta la modelele generaliste impuse generează o stare de respingere și marginalizare a celor care aleg să îmbrățișeze această revoltă. În această lume profund ostilă vei rămâne lipsit de apărare și singurele două șanse care îți mai rămân sunt izolarea sau integrarea forțată.
Dar, de multe ori, se deschid orizonturi nebănuite și perspective noi! Am trăit destul neputința de a fi altceva decât umilii supuși ai politicienilor și ai industriei de marketing. Li s-a cerut destul oamenilor să fie așa cum nu sunt; ni s-a pretins destul o față conformă cu voința celor care ne conduc. Dorința noastră nu mai este de a le face lor pe plac.
Nu vom renunța niciodată la idealul nostru de țară -și la ceea ce suntem în mod autentic!- în favoarea unei conjuncturi artificial create de cei care vor să ne facă vândă produsele lor sau iluziile lor politice de mai-bine. Golănia haimanalelor ce se erijează în salvatori se cuvine a fi cât mai aspru sanționată pe viitor.
Leonard Filip
