Dacă ţinem cont că judeţul Gorj şi-a distrus atâtea echipe reprezentative, este interesant de observat care va fi soarta Clubului Sportiv Municipal Târgu Jiu. Este lăudabil ce s-a făcut în doar câteva luni de activitate, dar, în acelaşi timp, oamenii din fenomen ştiu ce înseamnă să fii înconjurat cu vorbe dulci sau promisiuni deşarte. Ar fi păcat să vorbim, în câţiva ani, doar de ceea ce ar fi putut fi şi să ne hrănim setea de performanţă cu amintiri despre Energia, care ne-a reprezentat la nivel european atât la handbal, cât şi la baschet. Faptul că sportivii din afara Gorjului cer continuitate pentru acest proiect, este o dovadă ca lucrurile au început sănătos, iar în ţară nu sunt multe locuri care dispun de infrastructura de la Târgu Jiu. Evident, discuţia e mult mai amplă şi trebuie raportată la bugetul secţiior, sau posibilităţile din oraşele mai mari, cu tradiţie în sporturile de sală.
Deşi nu ar părea, după atâţia ani fără sport, riscul ca noua entitate să fie dărâmată de interese meschine şi lăcomie este uriaş într-o comunitate cu un potenţial fantastic de autodistrugere. Poate aţi uitat, dar aici a fost Las Vegasul României în materie de salarii, cantonamente, cazări, chirii, iar lista poate continua. Unii ar zice că fondurile însemnate au fost garantul performanţei, dar uită că un proiect fiabil nu poate exista doar câţiva ani. Dezmăţul a continuat din partea conducătorilor şi atunci când sponsorii principali şi-au anunţat retragerea de la echipele pe care le-au ţinut în braţe ani de zile. Fără plan de rezervă, fără remuşcări, fără discernământ. Tinerii fani care s-au mobilizat şi au format galerii frumoase, pentru a susţine mişcarea sportivă, sunt prea mici să-şi aducă aminte de circul mediatic creat pentru a sublinia implicarea autorităţilor în salvarea Energiei sau Pandurilor.
Au fost inventaţi nişte investitori greci, care ar fi readus echipa de baschet în prim-planul Ligii Naţionale. S-au făcut poze cu eroii de peste hotare, iar ca satira să fie completă în scurt timp s-a “deschis” şi Stadionul Municipal. Se întâmplă, firesc, fără nicio legătură cu alegerile locale din 2016.
Tot ca să normalizeze situaţia, la Târgu Jiu a fost adus şi Eugen Pîrvulescu, cel care care contribuise la performanţa uriaşă a Pandurilor din 2013, calificarea în grupele Europa League. Numele fostului preşedinte a fost terfelit serios în scurta perioadă pe care a petrecut-o în Gorj. A fost băgăt la înaintare după o victorie cu Chiajna, pus să promită nişte prime inexistente, şi lăsat pieton la Severin. Se întâmpla în primăvara anului 2017, anul retrogradării Pandurilor. Firesc, fără nicio legătură cu alegerile locale din vară.
Am văzut care este capacitatea de a redresa situaţiile limită în Gorj. “Lăudabil” este că şi nişte consilieri locali conştiincioşi consideră acum că un salariu de 1.000 de lei este prea mare pentru o sportivă din afara Gorjului. Gorjul ăla, care nu mai avea materie primă nici să piardă onorabil un meci de handbal. Vezi ce s-a întâmplat cu copilele de la LPS cu un an mai devreme. Proiectul CSM nu va muri doar dacă suntem echilibraţi şi vrem, cu toţii, să-l ţinem în viaţă. Salvatorii au plecat de aici.
Cătălin Pasăre
