Zilele astea avem de-a face cu niște semnificații istorice pe care nu multă lume și le amintește. Bine, unii nici nu aveau habar de ele, dar cum Facebook-ul e la putere, iar românul citește „poza” fără „ramă”, totul ok. NOT!
Când celebrează mapamondul Ziua Victoriei, apropo? Știți voi, victoria împotriva nazismului etc. Păi, faptele stau cam așa: la 7 mai 1945, ora 02.41, la sediul Cartierului General Suprem al Forţelor Expediţionare Aliate din Franţa, aflat în oraşul Reims, şeful armatei germane, generalul-colonel Alfred Jodl alături de amiralul Hans-Georg von Friedeburg, au semnat capitularea necondiţionată a Germaniei. Înaltul comandament al armatei germane se obliga să dea ordin imediat de încetare a oricăror lupte. Rețineți, 7 mai dimineața. Buuun! Mergem mai departe: pe 8 mai 1945, la ora 15.00, preşedintele american Harry S. Truman, premierul britanic Winston Churchill şi generalul francez Charles De Gaulle au anunţat oficial victoria. Practic, nazismul a fost înfrânt în Europa la data de 8 mai! Nu o spun eu, ci faptele istorice.
Doar că, na, supărat că nu se anunțase capitularea Germaniei învinse în capitala ocupată de Armata Roșie, Iosif V. Stalin (un mentor/model al actualului criminal de război V. Putin) a forțat lucrurile să iasă cum îi poftea inimioara. Astfel, la 9 mai 1945, ora 00.16, la Berlin, o capitală în ruine, feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului, semna capitularea germană (a doua capitulare, da?!?!) la sediul Statului Major al armatei sovietice, această dată fiind proclamată Ziua Victoriei. De către ruși, la presiunea și ifosele de război ale rușilor.
Așadar, ăsta este motivul pentru care aliaţii occidentali au sărbătorit Ziua Victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai.
Era și-o glumă pe Facebook despre asta. Cică Europa a învins fascismul pe 8 mai, rușii au aflat a doua zi.
Ei, legat de 10 mai nu avem controverse, ci doar adevăruri istorice, fapte ce arată că, odinioară, România avea oameni de stat. Azi, are doar oameni de stat degeaba. Avem așa: 10 mai 1866 – Principele Carol depune jurământul ca domnitor al Principatelor Române; 10 mai 1877 – România își declară independența față de Imperiul Otoman; 10 mai 1881 – Ziua Regatului (implicit, a Regelui Carol I). În plus, la 10 mai 1905, s-a publicat decretul imperial prin care naționalitatea română (creștin-ortodoxă) era recunoscută ca atare în cadrul Imperiului Otoman (la o zi după ce sultanul Adbul Hamid al II-lea a semnat Iradeaua imperială), alături de celelalte naționalități creștine ale imperiului.
Istoria, cea mai frumoasă poveste! Iar cine n-o cunoaște (prin lectură sau pe propria piele), în mod cert o va repeta mereu și mereu.
Ionuț Catrina
